Sensul general în ceea ce priveşte mesajul transmis este acela de desacralizare, demitizare dar şi de integrare în alte contexte.
Poate că cel mai interesant mod de înţelegere a schimbărilor actuale ale elementelor tradiţionale este acela de a apela la copii. Pentru că sunt mai sinceri, iar reprezentările lor artistice definesc exact percepţia lor asupra unui fenomen.
Analizând lucrările unor elevi din clasele primare şi gimnaziale, toate având ca tematică “Obiceiuri din timpul anului”, se pot observa câteva aspecte deosebite în ceea ce priveşte reprezentarea acestora.
În primul rând, lumea reprezentată, bi - sau tridimensională, este puternic ancorată într-un timp specific, oarecum imobilă. De exemplu orice obicei de iarnă (Sorcova, Capra, Uratul) va fi prezentat într-un cadrul natural specific (zăpadă, gheaţă, ninsoare). Ca şi cum performarea acestor obiceiuri ar fi intercondiţionată total de aspectele meteorologice. De aici se observă pierderea în mentalitatea contemporană a sensului iniţial al obiceiurilor (asigurarea fertilităţii, sănătăţii) şi creare a unor noi sensuri.
În al doilea rând, lumea reprezentată este puternic alterată ca rezultat al interacţiunilor Orient – Occident. Orice obicei apare ca o combinaţie între elementul tradiţional autohton, elementul occidental şi elementul contemporan.
Să luăm ca exemplu Paştele: aproape în majoritatea cazurilor apare în compoziţie oul colorat (roşu ca element tradiţional şi în alte culori ca element contemporan) şi iepuraşul de Paşti (împrumut occidental). Aceeaşi situaţie mozaicată poate fi decodificată şi în cazul compoziţiilor ce prezintă obiceiurile de iarnă.
În al treilea rând, se observă o ierarhizare a acestor obiceiuri în funcţie de satisfacţia produsă (Crăciunul şi Sfântul Nicolae primează, apoi Paştele şi Mărţişorul). Alte obiceiuri calendaristice sunt mai puţin reprezentate (deoarece şi-au pierdut sensul iniţial şi nu şi-au găsit încă unul nou).
În orice caz, ignorând aspectele originale, rezultate ale imaginaţiei copiilor (exagerări, combinaţii de elemente contradictorii, etc.) se pot trasa unele concluzii primare:
Tradiţia este reinterpretată şi recontextualizată.
Semnificaţia iniţială este de cele mai multe ori desacralizată şi adaptată societăţii contemporane.
Ierarhizarea este un rezultat al recompensei materiale sau de orice alt gen aduse de un anumit context sărbătoresc (Moş Crăciun, Moş Nicolae şi Iepuraşul ca aducători de daruri; Mărţişorul şi mai noul Sfânt Valentin ca exprimare a afecţiunii pentru o anume persoană).
Lucrările copiilor, inspirate de cultura tradiţională, vor fi expuse în cadrul expoziţiei Tradiţia în ochii copiilor, vernisată în ziua de 3 iunie 2009, în cadrul acţiunii Premiile Micul Etnograf, ediţia a II – a..
Romaneasca 
.Mersi pentru informatii
