A fost declarat Ambasador al Caricaturii de către Asociaţia Caricaturiştilor din Turcia şi Caricaturistul anului din România în 2000, 2003 şi 2006. În cadrul unor manifestări internaţionale ale umorului, creaţia sa a stat alături de cea a unor nume celebre: Charles-Antoine Coypel, Wiliam Hogarth, Honoré Daumier, Wilhelm Martin Busch, Pablo Picasso, Gustave Dore, Salvador Dali, A. Paul Weber, Walter Hanel, Jean-Jaques Sempé, Roland Topor, Adolf Born etc. I-au publicat lucrări publicaţii precum Neue Westfalische, Westfalen-Blatt, Goslarsche Zeitung, Goslarer Spiegel, Duma Sofia, Den Gabrovo, Gazette van Autwerpen ş.a. El însuşi deţine o colecţie valoroasă de caricaturi şi desene satirice semnate de artişti români şi străini, organizând expoziţii de autor şi colective atât în ţară cât şi peste hotare.
Blanurile mele - detaliu
Aşadar, un palmares spectaculos, o performanţă neobişnuită pentru un artist care numără doar 23 de ani de la debutatul său din 1985 în paginile revistei „Rebus Flacăra”. Puţini sunt cei care pot avea deschise concomitent trei expoziţii personale, aşa cum s-a întâmplat cu Florian Doru Crihană în luna iulie a acestui an, când a expus la Muzeul Caricaturii din Basel (Elveţia), Muzeul Caricaturii din Vianden (Luxemburg) şi Galeriile de Artă „Nicolae Mantu” din Galaţi, după ce cu ani în urmă manifestări personale ale sale au fost găzduite de Muzeul Caricaturii din Varşovia (Polonia), Casa Umorului şi Satirei din Gabrovo (Bulgaria) şi galerii de artă din Germania şi Belgia.
Cainele iubirea mea - detaliu
Expoziţia de la Galaţi, la care ne vom referi în continuare, se intitulează „Nuduri”. Un număr de 43 de lucrări, realizate în tehnica uleiului pe carton, au adus un aer proaspăt în atmosfera Galeriilor Mantu, fiind inedite nu prin tematică, ci prin felul în care nudul este abordat cu mijloacele caricaturistului. De fapt ceea ce face Florian Crihană aproape că nici nu poate fi numit caricatură, ci mai degrabă pictură umoristică. Umorul, hazul nu sunt provocate atât de deformările formelor personajelor, de exagerarea unor trăsături fizice şi de caracter ale acestora, ci rezultă din situaţiile în care acestea apar, situaţii care pot fi interpretate diferit de receptori, în funcţie de pregătirea şi gradul lor de cultură. Nu este nimic vulgar în picturile lui Crihană, nimic strident sau tensionat, totul este întrupat în configuraţii imagistice şi armonii cromatice de mare fineţe, care încântă ochiul, descreţeşte frunţile, încălzeşte sufletul şi înnobilează spiritul.
Codrul lui da Vinci - detaliu
Motive de sorginte livrescă („Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha” de Cervantes, „Călătoriile lui Gulliver” de Jonathan Swift), opere de artă celebre (capodopera antichităţii greceşti „Venus din Millo”, „Gioconda” şi ilustraţia lui Leonardo da Vinci la cartea de teoria artei „De Divine Proporţione” a matematicianului Luca Pacioli), aspecte din realitatea socială, cuplul familial, adulterul, prostituţia, viaţa artiştilor plastici, prostul exemplu personal, unele situaţii ridicule etc. îl conduc pe Florian Doru Crihană la plăsmuiri imagistice savuroase, a căror lectură se face cu plăcere şi fără dureri de cap. Don Quijote de la Mancha, în costum de cavaler, călare pe Rocinante, ţine în braţe pe frumoasa Dulcineea del Toboso, dezbrăcată de orice veşmânt. Calul are ochii acoperiti cu sutienul Dulcineei ! În altă imagine, aleasa inimii cavalerului rătăcitor îi serveşte cu trupul ei drept pod atunci când se avântă impetuos în luptă împotriva uriaşilor întâlniţi în cale, în fapt nişte nevinovate mori de vânt, spre disperarea scutierului său Sancho Panza, a cărei fantezie nu era dispusă să accepte nălucirile stăpânului („Pod”). Dulcineea apare şi în postura de gospodină într-o secvenţă în care o vedem călcând rufele proaspăt spălate ale celor doi aventurieri întorşi din peregrinările cavalereşti, în timp ce aceştia aşteaptă smeriţi, dezbrăcaţi până la piele, lângă ea („Dulcineea gospodină”). Un bărbat, pentru a nu fi prins de soţul amantei, iese pe fereastra unui apartament aflat la etaj, cu pantofii
Cuplu pe web - detaliu
şi hainele în mâini, afară aşteaptându-l nişte baloane de zbor („Şcoala de aviatori”). Un alt bărbat, înfăţişat în postură de taur rebel, este înconjurat de o horă în care sunt prinse 13 amante în costumul Evei, dar şi soţia sa, o doamnă durdulie, trecută de anii tinereţii, cu coc înalt, îmbrăcată bineînţeles, ţinând în mână un făcăleţ zdravăn („13 amante”). Patru copii iau lecţii de pictură. Modelul lor este un tablou reprezentând un nud feminin. Tema nu-i interesează, pentru ei constituie o banalitate, dovadă că atunci când profesoara îşi aprinde ţigara, cel de lângă ea îi atrage atenţia, arătându-i expus în încăpere semnul „fumatul interzis” („Lecţie”). O sirenă se îndreaptă spre patinoar purtând pe umeri ghetele dotate cu patine (”La patinoar”). Păpuşa de lemn Pinocchio îşi întinde rufele pentru a se usca pe un suport care este prelungirea propriului nas („Rufe la uscat”). Un pilot de parapantă încearcă să decoleze de pe o pantă ce are forma torsului foarte opulent al unui personaj feminin („Parapanta”). Doi masori nu reuşesc să mulţumească un domn supraponderal şi atunci apelează la ajutorul unui compresor („Ora de masaj”).
Cu sevaletul in natura - detaliu
Artiştii plastici, dornici de a fi prezenţi cu lucrări în muzee de renume, în căutare de subiecte senzaţionale sau având impresia celebrităţii lor, nu au scăpat satirei lui Crihană („Maestrul”, „Nuduri şi flori la muzeu”, „Maestrul draperiilor”, „Cu şevaletul în natură”). De asemenea, internetul i-a inspirat tablouri precum „Cuplu pe web” şi „Messenger”. Umor spumos, inteligent întâlnim şi-n „Câinele - iubirea mea” (compoziţie şi cu o tentă ecologistă), „Peştele” (o răzbunare a femeii prostituate), „Enigmă rezolvată” (braţele lipsă ale lui Venus din Millo sunt în buzunarele unui poliţist), „Reclamă”, „Maidanez”, „Debut”, „Siguranţă”, „Biatlon la Polul Nord”.
Dulcineea gospodina - detaliu
Fiu al Galaţiului, Florian Doru Crihană a luat de mai multe ori atitudine critică prin creaţia sa faţă de unele realităţi locale. De data aceasta, ţinta directă a satirei sale a constituit-o acei care aproape în fiecare an mutilează Statuia lui Mihai Eminescu din Parcul Municipal, prin distrugerea sau furarea mâinii personajului feminin care iese din blocul de marmură ţinând o torţă aprinsă - simbol al geniului şi al luminii operelor nemuritoare cu care Poetul a îmbogăţit gândirea şi literatura română. Autorităţile locale nu au luat niciodată măsuri pentru o restaurare temeinică, ci s-au mulţumit doar cu nişte cârpeli din ghips confecţionate în preajma zilelor de aniversare şi comemorare ale scriitorului. În lucrarea „Gheshaft”, hoţul, deghizat, pentru a nu fi recunoscut, a scos la vânzare patru astfel de torţe. În „Fotografia noastră”, mireasa, în faţa statuii profanate, în locul buchetului de flori, ţine în braţe torţa furată, iar în „Poezii de Eminescu”, în timp ce poliţaiul, lungit pe o bancă, este furat de lectura cărţii până îl cuprinde somnul, rău-făcătorul loveşte cu ciocanul statuia şi fuge. Într-o altă variantă, poliţistul păzeşte fragmentul cu braţul şi torţa expus într-o vitrină, iar alături de el, fără să observe, statuia se prăbuşeşte.
Fotografia noastra - detaliu
Desigur, situaţii comice, ridiculizări ale unor defecte şi conduite umane întâlnim şi-n celelalte lucrări la care nu ne-am referit. Ceea ce impresionează în mod deosebit la Florian Crihană este tehnica uleiului în care a realizat aceste tablouri. Tocmai aceasta îl individualizează între congenerii caricaturişti şi a făcut ca la confruntările internaţionale, alături de alte calităţi, creaţia sa să fie atât de apreciată. Desenul artistului este precis, elegant, deformările sunt puţine şi niciodată exagerate. Alunecări în grotesc nu se întâmplă. Florian Crihană ştie să fie sintetic, dar ştie să folosească şi elementele de detaliu cu o minuţiozitate ce aminteşte de arta marilor gravori ai Renaşterii. Gama de griuri colorate utilizată este mânuită cu un penel remarcabil. Cromatica lucrărilor sale este sensibilă, are melodicitate, subtilităţile de pastă ating rafinamentul.
Maidanez - detaliu
Doar în câteva lucrări artistul încearcă şi culori mai intense şi o materie picturală mai consistentă, cu contraste mai puternice şi nu procedează deloc rău. Efectele sunt încântătoare. Stăpân pe uneltele sale, el stăpâneşte foarte bine ştiinţa compoziţiei, ordonează elementele în spaţiul plastic în aşa fel încât întotdeauna obţine ansambluri echilibrate, bine gândite. Florian Doru Crihană este fără îndoială un artist singular în peisajul graficii satirice, o voce inconfundabilă, un pictor a cărui dorinţă de a se exprima umoristic l-a condus la găsirea unor soluţii plastice moderne, materializate în tehnica uleiului, un inovator de la care se aşteaptă încă multe.
