Organizată de pictorul-muzeograf Gheorghe Andreescu, expoziţia „12 plasticieni – 12 profesori”, deschisă la Muzeul de Artă Vizuală, îi are ca protagonişti pe Jana Andreescu, Cornelia Nicolaescu-Burlacu, Nicolae Cărbunaru, Mariana Tomozei-Cocoş, Sava David, Gabriela Georgescu, Tudor Ioan, Aurel Manole, Gheorghe Mihai-Coron, Vasile Neagu, Liliana Jorică-Negoescu şi Mugurel Vrânceanu, cunoscuţi slujitori ai artei şi învăţământului preuniversitar şi universitar din Galaţi. Desigur, artişti plastici-profesori mai sunt şi alţii în spaţiul gălăţean, însă creaţia celor menţionaţi a constituit timp de aproape zece ani subiect de cercetare a curatorului expoziţiei în calitatea sa de muzeograf la instituţia respectivă.
Pentru iubitorii de artă care frecventează cu regularitate expoziţiile, lucrările expuse pe simeze, 60 la număr, nu aduc pre multe noutăţi, fiindcă majoritatea dintre ele au figurat şi în cadul altor manifestări personale sau colective. Expoziţia este interesantă şi valoroasă pentru că oferă prilejul de a-i vedea pe toţi cei 12 plasticieni-profesori împreună şi de a le aprecia fiecăruia individualitatea stilistică, specificul creaţiei lor.
Jana Andreescu este prezentă cu un grup de acuarele de mare sensibilitate, reprezentând naturi statice a căror recuzită se compune din instrumente muzicale, flori, fructe, vaze, recipiente de utilizare casnică etc. Ea manifestă o constantă preocupare pentru desen si culoare, pentru crearea unor compoziţii echilibrate, cu o arhitectură bine articulată. Natura poetică a fiinţei artistei se răsfrânge în cromatica fluidă de o deosebită delicateţe, în lirismul cald şi atmosfera muzicală a tablourilor sale. Pentru Cornelia Nicolaescu-Burlacu, omul este de nelispsit în compoziţiile sale de grafică. Îl întâlnim surprins fie în peisaj în preajma unei mori de vânt, în ritualuri religioase, fie practicând diferite activităţi. Expresia lui este concentrată, aglomeraţia elementelor compoziţionale vine parcă să sublinieze strările tensionate prin care trece, neliniştile şi frământările sufleteşti.
Lucrările de pictură semnate de Nicolae Cărbunaru şi Tudor Ioan stau sub semnul artei abstracte. În timp ce primul închipuie structuri vegetale şi minerale, spaţii a căror notă specifică o constituie enigmaticul, Tudor Ioan este exploziv, culorile lui sunt şocante, vădit expresioniste. Mase de roşu aprins sunt armonizate cu galben, oranj, negru, verde şi alb în compoziţii în care formele transcriu ritmuri energice, tumultuoase. Mariana Tomozei Cocoş, cunoscută mai ales în calitatea ei de critic de artă, abordând pictura, priveşte retrospectiv în istoria culturii şi civilizaţiilor umane şi aduce în imagini de prim-plan elemente de arhitectură evocatoare a unor timpuri de înflorire a artei. De altfel, un grup de trei lucrări sunt intitulate chiar „Fragmentele timpului”. Coloane, arcade în plin cintru şi ogivale, cupole, capiteluri corintice, personaje biblice sunt configurate pe pânză într-o coloristică de mare sobrietate, subordonată unui desen ferm şi precis. „Polipticul” Gabrielei Georgescu, alcătuit din şase piese modulare, reuneşte într-o compoziţie monumental-decorativă elemente de peisaj şi de natură statică sau face aluzie la arhitectura unor timpuri trecute. Artista este preocupată de punerea în evidenţă a detaliului floral sau zoomorf, de transcrierea cu minuţiozitatea unui caligraf a elementelor care populează spaţiul plastic. „Portretul de bărbat” al lui Aurel Manole este compus cu tuşe viguroase, în culori intense, saturate, iar cele trei lucrări din ciclul „Dealul” evocă într-o interpretare personală meleagurile natale din proximitatea Mănăstirii Adam din comuna Drăguşeni.
Dacă Gheorghe Mihai-Coron s-a axat pe surprinderea atmosferei poetice a plaiurilor din Moldova de Sus, prezentând patru tablouri în care lirismul cald răscoleşte amintirile unei copilării după care pictorul regretă ca după un paradis pierdut, Vasile Neagu abordează ca gen predominant tot peisajul, dar unul imaginar, ajungând la o exprimare iconică şi coloristică de mare simplitate, pe care a păstrat-o în toată cariera sa artistică de până acum. Pânzele sale iradiază o atmosferă de mare puritate, nobleţe spitituală, calm, seninătate. Formele vegetale sunt gracile. Trăsătura dominantă a lucrărilor expuse este discreţia, chiar şi atunci când motivul pictural apare ca o explozie de lumină.
Liliana Jorică Negoescu a adus pe simeze câteva lucrări cu tematică religioasă, pictate în tehnici mixte pe un fel de pânză ce imită pergamentul, dar şi peisaje în care plăcerea de a picta şi natura poetică a artistei se simt în cromatica vie şi nuanţată, în fabulosul unei imaginaţii productive. Cu tablorile lui Sava David pătrundem în lumea miraculoasă a florilor, motiv pe care pictorul îl explorează în structuri compoziţionale care i-au adus faima. El este un mare îndrăgostit de culoare, iar pânzele sale având ca temă motivul floral sunt adevărate simfonii cromatice, portrete spiritualizate ale tufănelelor, crizantemelor şi ale altor specii de flori imortalizate pe pânză.
Singurul profesor-sculptor prezent în expoziţie este Mugurel Vrânceanu. „Autoportretul” lui, introdus într-o colivie metalică, este un simbol al omului care simte gratiile recluziunii, lipsa libertăţii de manifestare. Sculpturile intitulate „Crist” şi „Sfânt” sunt rodul unor meditaţii asupra unor timpuri biblice de mare jertfă, iar ronde-bosse-ul „Personaj”, realizat din bronz, este o imagine statică a unui corp feminin ale cărui forme alungite trădează viziunea unui sculptor modern, aplecat mai mult spre reflexie.
Manifestare artistică de o ţinută deosebită, expoziţia „12 plasticieni-12 profesori” este un important act de cultură ce evidenţiază potenţialul creativ superior al cadrelor didactice care predau artele plastice în învăţământul gălăţean, strădania lor de a realiza fără inhibiţii provinciale opere valoroase, în consonanţă cu tradiţia şi tendinţele din arta contemporană românească şi cea universală.
|
