Născut în satul Căuieşti din comuna Drăguşeni, într-o zonă de dealuri de un pitoresc deosebit, cu frumuseţi naturale ce încântă ochiul, pictorul Aurel Manole, stabilit de mai mulţi ani în Galaţi, nu şi-a uitat niciodată locurile natale. În unele expoziţii personale anterioare el a inclus şi lucrări în care s-a oprit asupra acestor meleaguri, înfăţişându-le nu atât sub raportul identităţii lor geografice, cât mai ales al structurii geologice şi al încărcăturii istorice pe care o poartă.
Am remarcat cu alte prilejuri preferinţa sa pentru movilele din părţile locului, am luat în discuţie lucrările din seria „Cetăţuia”. Acum, în această nouă expoziţie personală a sa, vernisată în ziua de 6 aprilie a.c. la Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, tema predominantă a tablourilor prezentate pe simeze o constituie colinele, dealurile colindate în anii copilăriei şi unde se găseşte şi cunăscuta Mănăstire Adam, spaţiu în care nu de mult, de sub pământul unei livezi, au fost scoase la iveală rămăşiţele unor ziduri ale unei biserici din secolul al XVII-lea dimpreună cu o serie de materiale de mare importanţă arheologică. Din punct de vedere al reprezentării plastice, Aurel Manole rămâne în continuare în zona abstracţiei lirice, formele configurate de el, cu arcuiri de cele mai multe ori domoale, blânde, dar şi cu înfăţiţări uneori accidentate, urmăresc să sugereze în primul rând structura geologică a pământului, vegetaţia. De aici o revărsare de culori în notă gravă, cu tonuri închise, dar şi explozii cromatice, în care galbenul solar, olivul, verdele deschis, oranjul, roşul intens devin simboluri ale palpitului vieţii, ale trăirilor optimiste pe care artistul le încearcă la întâlnirea cu natura generoasă a plaiurilor natale. Aurel Manole construieşte cu spontaneitate, este proaspăt, petele de culoare urmează o ritmică dinamică sau creează impresia unei melopei, a unei curgeri lente. Uneori, în unele tablouri apar şi siluete umane, abia sesizabile în aglomeraţia tuşelor şi petelor de culoare, precum şi aspecte de interior ţărănesc. O mai bună mânuire a desenului le-ar spori calitatea acestora şi le-ar imprima cu siguranţă o claritate ce se simte necesară. Alteori, imagistica lucrărilor, felul cum sunt aşezate petele şi ţesătura de linii pe suprafaţa suporturilor sugerează chiar aşezări umane. În câteva cazuri, prin pulverizarea pigmentului diluat, pictorul obţine pe unele porţiuni armonii coloristice delicate, ce ţin de rafinamentul orchestraţiei şi de o poetică de mare sensibilitate lirică. Supraintitulându-şi expoziţia „Atelier”, artistul lasă să înţelegem că în această etapă abstractă a picturii sale încă experimentează, că este frământat de obţinerea unor raporturi cromatice care să-i transpună cât mai sincer gândurile şi sentimentele, că aspiră spre construirea unor imagini pe măsura claviaturii sale sufleteşti. Aşa cum subliniam şi cu prilejul altor expoziţii, Aurel Manole reuşeşte mult mai bine, încheagă dialoguri cromatice ingenioase, atunci când se exprimă pe spaţii mai mici. Aceasta se poate observa şi în noua sa manifestare individuală. Rămâne ca pe viitor, la fel de familiare să-i devină şi suprafeţele mai mari, lucru care nu pare de neatins la un pictor cu experienţa sa. Expresie a stadiului de evoluţie actuală a acestui mereu neliniştit pictor, inventiv, energic, în permanenţă preocupat de găsirea unor soluţii plastice moderne, de curând doctor în arte plastice, expoziţia lui Aurel Manole de la Galeriile de Artă „Nicolae Mantu” invită la parcurgerea creaţiei unui artist pentru care confruntarea cu publicul reprezintă întotdeauna un indiciu care îi dă măsura mersului înainte.
Vă prezentăm câteva imagini ale lucrărilor expuse.
Născut în satul Căuieşti din comuna Drăguşeni, într-o zonă de dealuri de un pitoresc deosebit, cu frumuseţi naturale ce încântă ochiul, pictorul Aurel Manole, stabilit de mai mulţi ani în Galaţi, nu şi-a uitat niciodată locurile natale. În unele expoziţii personale anterioare el a inclus şi lucrări în care s-a oprit asupra acestor meleaguri, înfăţişându-le nu atât sub raportul identităţii lor geografice, cât mai ales al structurii geologice şi al încărcăturii istorice pe care o poartă.
