Cristian Bedivan şi Anca Tofan sunt doi artişti plastici români contemporani care au strânse legături cu Galaţii. Cristian, prin mama sa, pictoriţa Mala Zamfirescu-Bedivan, născută în cetatea dunăreană, dar mai ales prin colaborarea atât de consistentă cu Muzeul de Artă Vizuală. Pe lângă organizarea unor expoziţii personale în cadrul acestei instituţii şi participarea la taberele de creaţie organizate, Cristian Bedivan a făcut parte din grupul celor patru artişti (Cela Neamţu – tapiserie, Marin Gherasim şi Gheorghe Anghel – pictură, Cristian Bedivan - sculptură) cu care muzeul a participat în 2007 la Salonul Artiştilor Plastici Francezi de la Grand Palais din Paris şi unde a repurtat un succes deosebit, toţi fiind premiaţi, lui Cristian Bedivan revenindu-i Medalia de Argint. Anca Tofan este născută în Galaţi, trăieşte aici şi lucrează ca muzeograf la Muzeul de Artă Vizuală. Este implicată substanţial în viaţa culturală a oraşului.
În perioada iulie-august a.c., cei doi plasticieni şi-au reunit cele mai recente creaţii ale lor într-o expoziţie găzduită de Sala „Ioan Simion Mărculescu”. O manifestare de ţinută, care a surprins prin insolitul ei şi prin rezonanţele lăsate în sufletul şi conştiinţa iubitorilor de artă.
Cristian Bedivan se numără printre cei mai importanţi sculptori români de astăzi, cu un bogat palmares expoziţional naţional şi internaţional, cu lucrări de artă monumentală în spaţii ambientale din Bucureşti, Piteşti, Constanţa, Târgovişte, Tulcea etc., cu opere în muzee şi colecţii particulare din multe ţări ale lumii. În acelaşi timp el este şi un poet original, autor al volumului „Antesculpturi şi caligrame” (2006).
În expoziţia la care ne referim, lucrările lui, realizate în lemn, teracotă, sfoară, hârtie, carton muiat, ghips, metal sau în tehnici mixte, sunt rodul unui discurs de sorginte livrescă, cu trimiteri la diferite epoci ale istoriei culturii. Expert în lucrări de restaurare la Biblioteca Naţională a României, Cristian Bedivan, în afara materialelor specifice sculpturii, a găsit virtuţi expresive în folosirea hârtiei şi a cartonului muiat, a sforii, pe care le combină în plăsmuiri în stare să se facă purtătoarele unor mesaje şi să declanşeze stări emoţionale. Chiar şi atunci când construieşte în lemn, el nu urmează tehnica tradiţională, personajele sunt traforate în forme bidimensionale, pe componente separate şi asamblate modular în momentul instalării expoziţiei. O lume ciudată ni se dezvăluie privirii, creată parcă în joacă, uneori încărcată de sensuri filozofice, alteori cu vădite accente ironice. Toate lucrările sunt concentrate ca mod de expunere în interiorul şi exteriorul unui masiv cadru închipuind un cub din lemn, iar personajele par extrase din mitologii şi vechi culturi, din legende şi basme a căror existenţă se pierde în negura timpului. Ele sunt purtătoarele unor idei a căror semnificaţie trebuie descoperită cu răbdare, printr-un efort intelectual ce solicită din plin mecanismele gândirii. Cristian Bedivan este un sculptor-poet cu un potenţial creativ de substanţă, căruia nu-i place să se repete, urmăreşte întotdeauna ca în fiecare creaţie să aducă ceva nou şi să ofere semenilor rodul muncii sale aducător de mari bucurii estetice. Geometriile sale sculpturale, personajele, toate elementele care concură la închegarea unor ansambluri bine articulate, într-o viziune profund originală, sunt mărturii ale unui înalt profesionalism şi a sângelui proaspăt pe care Cristian Bedivan îl adaugă la înnoirea artei.
Anca Tofan, cealaltă expozantă, continuă prin lucrările expuse explorările sale în domeniul pop-art-ului, cu evidente câştiguri de simplificare a imaginilor şi o rafinare a paletei coloristice. Este preocupată tot mai mult de acurateţea pânzelor, de acoperirea echilibrată a spaţiului plastic, de asigurarea unei încărcături ideatice şi emoţionale consistente. Alături de figura umană, uneori bine conturată, alteori doar sugerată, în patrulaterele tablourilor sale întâlnim păsări reprezentate total sau fragmentar. Bufniţa este cea care apare mai des şi este pictată cu subtilităţi de pastă ce evocă rafinamentul. Culorile sunt proaspete şi expresive. Predomină negrul, albul, oranjul, galbenul, ocrul, roşul. Imaginile sunt proiectate pe fundaluri care de cele mai multe ori sunt realizate geometric. Există în pictura Ancăi Tofan din această expoziţie o mai mare preocupare pentru metaforă şi simbol, pentru găsirea unor corespondenţe care să pună cât mai bine în evidenţă ideile vehiculate. Pictoriţa este spontană, dezinvoltă în mânuirea pensulei. Cu toate acestea lucrările ei par atent elaborate, invitând la meditaţie şi la o lectură parcursă cu răbdare.
Dialogul vizual pe care cei doi artişti, Cristian Bedivan şi Anca Tofan, l-au iniţiat pe simezele Sălii „Ioan Simion Mărculescu” de la Muzeul de Artă gălăţean se constituie într-o manifestare de factură modernă, benefică pentru toţi cei care au plăcerea să o vizioneze. Îi mai dorim pe ambii protagonişti şi cu alte prilejuri.
Imagini surprinse in timpul vernisajului
