După ce în 2007 Muzeul de Artă Vizuală ne-a prilejuit întâlnirea, în sala „Ioan Simion Mărculescu”, cu tapiseria pictată a artistei franceze Enza Rivierè, iată că aceeaşi instituţie culturală gălăţeană deschide sezonul de toamnă al acestui an cu o expoziţie tot a unei pictoriţe din Franţa, Florette Piquemal (curator, muzeografa Mariana Tomozei Cocoş). Lucrările prezentate sunt în majoritate realizate tot în tehnica tapiseriei pictate. De altfel, expozanta provine din cercul celei dintâi artiste şi influenţa ei se observă nu numai în tehnica folosită, ci şi în preponderenţa în compoziţii a unor motive decorative fitomorfe, avimorfe şi zoomorfe.
Impactul cu creaţia lui Florette Piquemal este copleşitor. Privind lucrările, lecturându-le pe fiecare, ai impresia că participi la un festin imagistic şi coloristic unde vegetalul exultă, se află în plenitudinea maturităţii sale, unde totul emană viaţă trăită intens, optimism, prospeţime şi o tonifiantă poezie. Dintr-o pânză îţi zâmbesc cu inflorescenţele lor nuferi ce decorează oglinda unui lac de un albastru strălucitor („Nuferi”), într-un
luminiş de pădure se văd căprioare timide mergând spre izvor să se adape („Căprioare în luminiş”), două păsări de baltă se odihnesc sau clocesc în cuiburile lor („Castaniu-auriu”), un cocoş de munte, cu un penaj strălucitor, se învârte ţanţoş şi protector într-un grup de găinuşe sfielnice („Cocoşul de munte într-o companie plăcută”), cocotierii îşi scaldă frunzele şi fructele în razele aurii ale soarelui („Cocotieri în Valea lunii mai”), cai năzdrăvani, coborâţi parcă din balade, se înfioară printre ierburi, arbori şi flori („Prinţul negru şi prietenii săi”), un grup de potârnichi „conversează” gureşe într-o vie în jurul boabelor de rubin ale strugurilor („Potârnichi roşii în vie”), doi fazani afrontaţi (plasaţi faţă în faţă) ocupă centrul unei compoziţii în care floralul este dominant. Unele tapiserii, mai mult înalte decât late, sunt adevărate metafore plastice („Arborele celor patru anotimpuri”, „Armonie de toamnă”).
Universul tapiseriilor lui Florette Piquemal este mirific, exuberant, natura imortalizată în imagini este de o frumuseţe paradisiacă, ea respiră prin tot ce ochiul descoperă în fiecare ungher al său. Lucrările artistei franceze sunt oaze de linişte şi pace adâncă, spaţii poetice de relaxare şi visare, pledoarii vizuale pentru o natură curată, pentru un mediu în care omul să se poată bucura de tot ce este atrăgător şi sănătos. Poate nu întâmplător această expoziţie a urmat doar la câteva zile după închiderea Taberei de creaţie ecologică „Alandala”, în cadrul căreia opt plasticieni gălăţeni, membri ai Grupului „Athanor”, au realizat lucrări tridimensionale din materiale reciclabile, operele lor fiind de fapt un protest contra poluării şi în acelaşi timp un apel la solidaritate pentru protecţia mediului înconjurător.
Florette Piquemal, fiică a unor agricultori din Comminges, care şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la ţară, este o mare iubitoare a naturii, iar lucrările ei, inclusiv cele din actuala expoziţie, constituie adevărate imnuri aduse lumii vegetale şi animale. Ele dezvăluie o pictoriţă foarte sensibilă, care exultă în faţa naturii şi caută să-şi exprime sentimentele printr-o transpunere plastică sinceră şi coerentă. Tapiseriile ei au o arhitectură impecabilă, fiecare linie şi tuşă de culoare sunt bine gândite. Registrul cromatic este variat. Predomină complementarele roşu şi verde, articulate cu alb, violet, oliv, albastru, roz, sidefiu, oranj, auriu, toate alcătuind o simfonie de mare efect stenic. Decorativismul acestor picturi, caracterul lor monumental, apetenţa pentru detalii a artistei, atmosfera poetică a ansamblurilor sunt alte atribute care fac să fie preferate lucrările ei pentru ornamentarea unor pereţi de interior cu scopul de a înlătura răceala lor şi de a crea o atmosferă ambientală primitoare şi caldă.
Şi cele şase tablouri de dimensiuni mai mici, realizate în ulei, acuarelă, guaşă şi tuş sunt populate tot cu aspecte din natură şi animale în peisaj („Coamă albă printre trestii”, „Vulpea la pândă”, „Golful din Aigua Blava”, „Podiş din Mongolia”, „Pe terasă”, „Hambarul”). Linia desenului este sigură şi clară, iar culorile sânt mai potolite, atingând uneori rafinamentul.
Înscriindu-se în preocupările Muzeului de Artă Vizuală de a face cunoscute creaţiile unor artişti contemporani din străinătate sau ale unor români care trăiesc peste hotare, expoziţia lui Florette Piquemal este o realizare importantă, mai ales că Franţa este o ţară în care tapiseria a cunoscut de-a lungul anilor o dezvoltare exemplară.
