Pentru expoziţia sa personală, găzduită în aceste zile de Sala „Ioan Simiomn Mărculescu” din cadrul Muzeului de Artă Vizuală, pictorul Florin Menzopol, preşedinte al Filialei Buzău a UAPR, dimpreună cu organizatorul manifestării, sculptorul-muzeograf Alexandru Pamfil, au optat pentru o selecţie din toate perioadele de creaţie ale artistului. Aşa se face că pe simeze sunt reunite 47 de lucrări de pictură şi 28 de grafică realizate între 1968, anul primei sale expoziţii individuale, şi până în prezent. Impresia generală este copleşitoare, iar panotarea tablourilor dă posibilitatea să se poată vedea complexitatea creaţiei pictorului, modul cum el a construit în timp forme de o diversitate ce a pendulat între figurativ şi abstract. Aceste forme au fost investite cu conotaţii metaforice şi simbolice, cu semnificaţii ce ţin de condiţia omului, de existenţa multimilenară a umanităţii. Între aceste etape nu există însă o mare deosebire, o ruptură, ele se continuă cu câştiguri în privinţa îmbogăţirii registrului tematic abordat şi a mijloacelor de exprimare plastică.
Florin Menzopol, aidoma unui pasionat arheolog, pătrunde în straturile adânci ale civilizaţiilor care s-au succedat pe acest pământ şi extrage subiecte şi motive pe care le obiectivează pe pânză sau carton cu mijloacele pictorului modern. În acelaşi timp este şi un bun observator şi cunoscător al realităţilor în care se mişcă şi caută să ajungă la esenţa lor, să le întrupeze în linii şi culori potrivit viziunii şi crezului său artistic. Vom întâlni în iconica tablourilor sale atât peisaje care evocă meleagurile buzoiene, aspecte urbane şi rurale, dar şi portrete de arlechini, colecţionari, autoportrete, personaje mitologice şi biblice, compoziţii în care figura umană este învăluită într-o atmosferă de mister, cufundată în gânduri sau pătrunsă de nelinişti şi stări de anxietate. Peisajele expuse nu seamănă deloc cu ale altora. Unele dintre ele, la prima vedere, par mai degrabă nişte hărţi topografice. Nu au nimic pitoresc, vegetaţia este inexistentă, dar în modul de configurare a formelor, în cromatica de mare sobrietate şi în liniile de cele mai multe ori aspre, este încorporată o simbolistică în stare să declanşeze procese ale gândirii şi să emoţioneze. Uneori, Menzopol apelează şi la culori mai vioaie, aşa cum se întâmplă în peisajele cu case din Siriu şi în cel intitulat „Călătoria”, concepute într-o viziune realistă. Arlechinii lui au figuri tragice, personajele compoziţiilor au chipuri hieratice, anumite părţi ale corpului sunt alungite, expresia feţei este uneori neglijată intenţionat. Sunt reprezentative pentru portretistica sa tablouri ca cele intitulate „Meditaţie” (un autoportret de fapt al pictorului), „Visul lui M.P., „Colecţionarul” şi „Personaj biblic”, lucrări în care dincolo de o anumită pătrundere în psihologia
modelelor, întâlnim armonii cromatice şi grafisme de mare fineţe. Ciclurile „Atelier” şi „Abisal” se desfăşoară şi ele după o scenografie originală, elementele secvenţiale introduse sunt ordonate într-o înlănţuire care creează o imagine de ansamblu plăcută ochiului. Măiestria artistului în mânuirea liniei şi culorii atinge cote înalte. Vocaţia artistului de pictor monumentalist este mai evidentă ca în oricare alt tablou. În unele tablori din ciclul „Abisal” chiar se apropie de patina frescei.
Dincolo de motivele care populează lucrările sale, dincolo de multitudinea surselor de inspiraţie, trebuie să spunem că Florin Menzopol este un excelent desenator şi colorist, sintetic şi subtil în exprimare, modern în viziune şi soluţiile propuse. El mânuieşte linia cu dezinvoltură, ştie să o întrerupă şi să o reia cu aceeaşi energie, să o ritmeze, să realizeze jocuri şi ţesături ingenioase. La rîndul ei, materia picturală, folosită fie în tonuri închise, sobre, fie în acorduri luminoase, strălucitoare, sonore, este întotdeauna aşezată în aşa fel încât să contribuie la crearea unor
ansambluri echilibrate, armonioase. Artistul construieşte lipsit de orice inhibiţie, se mişcă în spaţiul plastic cu o mare libertate, forţa gestuală cu care îşi concretizează vizual tensiunile şi trăirile interioare, îl conduc la realizarea unui discurs coerent, care reţine. Creaţia sa este opera unui refelxiv notoriu, care a relansat, aşa cum sublinia criticul de artă Virgil Mocanu, „interesul pentru o pictură profundă, intelectuală, eliberată de anchilozantul recurs la precedente consolidate”. Ne bucură contactul direct pe care ni l-a prilejuit muzeul gălăţean cu lucrări ale lui Florin Menzopol şi-l aşteptăm pe artist şi cu alte expoziţii.
