Pictorul Năstasă Forţu (n. 21 mai 1950, Rânzeşti-Vaslui), profesor şi director la Clubul Copiilor „Spiru Haret” din Bârlad, preşedinte al Fundaţiei de Artă „Sfântul Luca”, se află pentru prima oară la Galaţi cu o expoziţie personală deschisă în Sala „Ioan Simion Mărculescu” din cadrul Muzeului de Artă Vizuală (curator, sculptorul-muzeograf Alexandru Pamfil). Sunt reunite pe simeze 40 de lucrări de pictură şi grafică, majoritatea de inspiraţie religioasă, realizate, aşa cum menţionează criticul şi istoricul de artă Gheorghe Macarie în prefaţa catalogului, „într-un limbaj care nu mai poate repeta pe cel clasic al reprezentării tradiţional-figurative”, folosit de atâtea secole, ci utilizând „hiperbole, alegorii, simboluri anxioase ce trădează mituri reevaluate, performanţele omului dar mai ales marile lui prăbuşiri – dintr-o istorie trecută dar mereu repetată a umanităţii”.
Aşadar, avem în faţă o pictură deloc comodă, cu imagini terifiante, al căror punct de plecare, remarcă acelaşi Gheorghe Macarie, îl constituie „Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul”. O lume în suferinţă, un univers în disoluţie, figuri groteşti sau angelice, de la cuplul protopărinţilor omenirii, Adam şi Eva, până la fiara ce va fi biruită de Iisus Hristos, păsări şi animale ciudate, care strecoară în suflet frică şi provoacă insomnii şi coşmaruri. Cel mai frecvent simbol folosit de artist este crucea, simbol tutelar în religia creştină, cu conotaţii ce ţin de chinurile şi răstignirea Mântuitorului pe timpul lui Pontius Pilat şi Irod Tetrarhul, al jertfei săvârşite pentru împăcarea umanităţii cu Divinitatea şi pentru a-i înfrăţi pe oamenii de pretutindeni, al mântuirii, credinţei şi speranţei creştine. La Năstasă Forţu, crucea apare în diverse ipostaze, atât în forma ei simplă („Crucificare”, „După gratii”), cât şi populată, evocând suferinţa colectivă, dureri sfâşietoare, dar şi aspiraţia oamenilor de înălţare spre îndumnezeire (seria „Crucea vieţii”). Triunghiul, pătratul, scara, cercul, sfera, chipuri de sfinţi, de îngeri şi demoni, şarpele, mărul, bufniţa, peştele, coroana împărătească etc. sunt alte simboluri pe care artistul le face purtătoarele mesajului său. Numeroase sunt şi înscrisurile folosite. Într-un tablou, de pildă, trupul unui personaj masiv este înfăşurat în bandouri pe care întâlnim versuri din „Imnele” mult regretatului poet Ioan Alexandru. În tabloul intitulat „Elite”, pe extremităţile verticale ale patrulaterului pictat citim „Arde ţara de morminte cum arde cerul de făclii”, iar pe orizontală sunt scrise numele unor cărturari-martiri ai neamului: Vasile Voiculescu, Dumitru Stăniloae, Nicolae Steinhardt, Radu Gyr, Petre Tuţea, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, George Manu etc. În altele, întâlnim propoziţii şi fraze din Biblie, sau pur şi simplu sunt indescifrabile. Alături de imagistica cu totul aparte, ceea ce remarcă iubitorul de artă chiar de la primul contact cu lucrările lui Năstasă Forţu sunt dimensiunile mari ale acestora, unele întrecând doi metri. Este meritul pictorului că foloseşte foarte bine aceste spaţii monumentale, că se exprimă coerent, stăpâneşte ştiinţa compoziţiei şi este un bun colorist. Cromatica este când sobră, reţinută (mai ales în lucrările de grafică realizate în tehnici mixte), când este intensă, cu tonalităţi fauve. În construcţia imaginilor este expresionist, uneori alunecă chiar în abstract. Adesea obţine un coloriaj cu patină de frescă sau ajunge la acorduri sinonime cu rafinamentul. În conturarea chipului unor personaje foloseşte linii groase, dramatice. Există mult zbucium universal în pictura şi grafica lui Năstasă Forţu, tensiuni ale unei existenţe umane pe care artistul o evocă în naraţiuni vizuale apelând la vechi simboluri, cărora ştie să le exploreze polisemantismul în imagini ce se cer parcurse şi înţelese cu răbdare. „Apocalipsa, spunea artistul la vernisaj, nu înseamnă sfârşitul lumii. Ea trebuie privită ca o bucurie, ca o schimbare în bine după amputarea păcatului”. Ceea ce înseamnă că sfârşitului escatologic îi va urma un nou început, când va exista „cer nou şi pământ nou”, când Dumnezeu sălăşluind cu oamenii, „va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi” („Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul”, cap. 21, vs. 1, 3 şi 4).
Câteva imagini ale unor lucrări prezente în expoziție.
Am fost la vernisaj. Mi-au placut mult lucrarile... pacat ca s-a transformat intr-o predica religioasa. Oricum artistul a plecat si au ramas pe perete lucrarile care sunt f frumoase!
