Concursul Internaţional de Artă Plastică „Camil Ressu” – Galaţi (2007, 2009), Concursul Internaţional de Artă Plastică „N. N. Tonitza” – Bârlad (2007), Concursul Naţional de Pictură, Desen şi Sculptură „Ilie Marinescu” – Craiova (2006). Tot din catalog aflăm că Ioana este şi o foarte bună muziciană, fiind distinsă cu premii pentru prestaţiile sale la pian la Concursul de Interpretare „Muzica Românească pentru Pian” – Galaţi (ediţiile 2001, 2002, 2003).
Ne aflăm deci în faţa unui talent autentic, iar pasiunea sa pentru arta sunetelor şi-a lăsat amprenta deja în lucrările de pictură expuse, unde culoarea dobândeşte sonorităţi muzicale, fiind aşezată pe carton în armonii ce exprimă sensibilitatea deosebită a unei adolescente căreia profesorii Gheorghe Miron, Gabriela Georgescu, Liliana Negoescu, Jana Andreescu şi Mugurel Vrânceanu îi întrevăd o evoluţie şi un viitor artistic înscrise sub cele mai bune semne ale succesului.

Cele 18 lucrări expuse sunt reprezentări iconografice ale unor peisaje, naturi statice şi flori. Peisajele nu creează posibilitatea identificării unor locuri anume, ci ele sunt construcţii imaginare, prelungiri materializate în linii şi culoare ale unor stări sufleteşti, ale unor trăiri consumate cu intensitate. La această vârstă încă fragedă, influenţa tatălui său este firească şi ea se poate vedea atât în preponderenţa motivelor abordate, cât şi în dimensiunile suporturilor, a ordonării elementelor compoziţionale în pagină, a gamei coloristice folosite.

Oricum, ea evoluează bine, parcurge cu metodă alfabetul picturii, talentului nativ îi este asociată o muncă făcută cu plăcere, pe măsura aspiraţiilor pe care le nutreşte. „Ioana, notează pictoriţa Liliana Negoescu în catalogul expoziţiei, este o personalitate în devenire, este ca o carte ce încă se scrie, ca un tablou ce încă se pictează. Expoziţia personală a ei la această vârstă este doar o etapă, însă ea vine să confirme nişte aşteptări: un talent viguros, un echilibrat simţ cromatic, o plăcere a lucrului la şevalet”. La rândul său, Jana Andreescu îi remarcă alte calităţi: „stăpâneşte în egală măsură desenul şi culoarea, are uşurinţă în exprimare, originalitate în tot ce face”.
Într-adevăr, peisajele ei, florile şi naturile statice reţin cu insistenţă atenţia, înalţă sufleteşte, emoţionează, te face să trăieşti la un înalt diapazon sentimentul frumosului. Ioan David, prin ceea ce face, nu se joacă, pictează cu seriozitate, are un mod matur de a gândi pictura, construieşte forme prin care îşi demonstrează bogîţia imaginaţiei. Spiritul tânăr se simte în prospeţimea culorilor, în acordurile sonore ale acestora. Ea nu exaltă culoarea, registrul ei cromatic se rezumă la tonuri potolite, la gama de griuri colorate. Doar uneori utilizează pete de roşu aprins, dispuse ritmic, care dinamizează atmosfera ansamblurilor, dau o notă distinctă peisajelor

(„Ritm-acord-rimă”. „Dialog”, „Iarnă”, „Deal”, „Început de peisaj”). Tablourile reprezentând flori şi naturi statice sunt construite cu respect pentru desen şi culoare, pentru punerea în evidenţă a volumetriei obiectelor, pentru asigurarea perspectivei spaţiale şi a unei ambianţe poetice („Ritm-formă-culoare”, „Dominantă”, „Natură statică I şi II”, „Compoziţie”, „Flori”, „Buchet cu tufănele”, „Natură statică cu album de artă”).
Expoziţia de debut a Ioanei David, organizată sub auspiciile unei instituţii de prestigiu ca cea a Muzeului de Artă Vizuală, ne-a dezvăluit în persoana acesteia o adolescentă cu reală vocaţie pentru pictură. Desigur, ea îi aduce tinerei la această vârstă bucurii şi satisfacţii, însă şi mari obligaţii faţă de sine şi faţă de cei care investesc acum în ea încredere şi speranţă. Ne aşteptăm ca evoluţia ei să urmeze o traiectorie ascendentă, iar studiile pe alte trepte şi următoarele expoziţii personale să-i consacre identitatea artistică.