Spaţiul de expunere al Muzeului de Artă Vizuală, ca de altfel al fiecărui muzeu din ţară şi din oricare parte a lumii, nu permite prezentarea tuturor lucrărilor deţinute în propriile colecţii. Valorificarea lor şi restituirea către marele public este făcută însă periodic fie prin expoziţii de autor, fie prin expoziţii colective. O astfel de manifestare, având ca obiectiv Sculptura figurativă în arta contemporană românească a fost vernisată în ziua de 10 iunie a.c. şi va rămâne deschisă până la începutul lunii septembrie.
Cel care şi-a asumat răspunderea de a scoate din depozite lucrări care nu au fost expuse de foarte mulţi ani, unele de-a dreptul necunoscute, este sculptorul-muzeograf Liviu-Adrian Sandu, acesta urmărind prin organizarea expoziţiei şi cinstirea împlinirii a 145 de ani de când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a aprobat înfiinţarea unei catedre de sculptură în cadrul Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti.
Lucrările expuse sunt în număr de 40 şi ele aparţin unor sculptori români ale căror nume sunt mai mult sau mai puţin cunoscute în arta naţională, unii dintre ei fiind trecuţi deja în eternitate. Chiar pe treptele scării de la intrarea în muzeu, ne întâmpină trei sculpturi monumentale din ceramică, semnate de Cristea Grosu, reprezentându-i pe Decebal, Traian şi Mihai Viteazul. Sunt portrete viguroase, cu o linie fermă a desenului, evocatoare a unor personalităţi care au marcat istoria neamului nostru. Păşind în expoziţie, în prima sală, ne întâlnim cu admirabilul portret de factură expresionistî al marelui umanist şi om politic belgian Jules Destrée, semnat de Idel Ianchelevici, sculptor franco-belgian de origine română, ale cărui începuturi artistice sunt legate de oraşul Galaţi, fiindcă el şi-a satisfăcut serviciul militar în cadrul Regimentului IV Roşiori de aici, la această unitate a realizat primele lucrări reprezentând voievozi români, iar înainte de a se stinge din viaţă a donat Muzeului de Artă Vizuală un număr de 14 sculpturi şi 50 de desene în tuş. Tot aici contemplăm un robust portret din ciment al lui Mihail Kogălniceanu, aparţinând lui Paul Vasilescu, sau lucrări ale căror autori sunt Florica Ioan („Cap de copil”), Cornel Comarovschi („Portret de femeie”), Venturia Ilico („Portret”), Mihai Istudor („Bunica”), Vasile Vedeş. Acesta din urmă, gălăţean prin adopţie, fost profesor la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin”, este prezent cu un bust al pictorului Nicolae Mantu, un portret de ţăran (evocator al Răscoalei de la 1907), şi un portret de ţărancă („Colectivistă”). Trei lucrări executate cu forţă realistă, în spiritul tradiţiei clasice a sculpturii româneşti. Bustul lui Nicolae Mantu, dacă autorităţile locale ar fi receptive, ar putea fi transpus în bronz şi expus într-un spaţiu public al Galaţiului sau în faţa Galeriei de Artă al cărui nume îl poartă.
Dintre sculptorii gălăţeni îi mai întâlnim pe Silviu Catargiu, cu două lucrări de esenţă lirică („Victorie”, „Compoziţie”), Grigore Patrichi-Smulţi, care ciopleşte lemnul simplificând şi ocolind detaliile („Gest I”), Marcel Grosu, preocupat de redarea purităţii personajului feminin („Studentă”), Gheorghe Terescenco (”Baladă”) şi Gheorghe Turcu („Pictorul Theodor Pallady”). Ele poartă amprenta stilistică a personalităţii fiecărui artist, sunt expresive, cu forme liniştite sau exprimând tensiuni interioare ale personajelor portretizate.
Célline Emilian, considerată de Ionel Jianu „una dintre cele mai bune portretiste din sculptura noastră”, şi Constantin Nicolin abordează tema maternităţii („Maternitate”, „Puiul mamei”), Liana Axinte gândeşte metaforic viitorul („Năzuinţă”), Doina Lie se exprimă alegoric („Rod bogat”), Iulia Oniţă şi Victor Roman surprind chipul sintetic al adolescentului („Adolescentă”, „Fată cu porumbel”), Georgeta Caragiu şi Ilie Iordache aduc în prim-plan expresia constructorului („Constructor”, „Constructor naval”), Mircea Ştefănescu şi Radu Aftenie apelează la simbol sugestiv („Victorie”, „Pro memoriam). Alţi sculptori ca Ştefan Csorvassy („Portret de ţărancă”), Petre Balogh („Ţărancă din Banat”), Gheorghe Iliescu-Călineşti („Ţărancă din Muscel”), Constantin Foamete („Cooperatistă”), Florica Ioan („Baciul colectivei”) şi Ion Buzdugan („Lieşteancă”) şi-au îndreptat demersul spre personaje din lumea satului. Ultimul a realizat sculptura în lemn „Lieşteancă” în 1973, când a participat la Tabăra de creaţie organizată de Comitetul Judeţean de Cultură şi Artă Galaţi.
De o deosebită forţă artistică sunt portretul monumental „Mihai Eminescu” şi compoziţia cu şapte personaje „Familia”, concepută pe verticală, ambele ale lui Ion Vlasiu, „Ultima grenadă a caporalului Muşat” de Ion Dimitriu-Bârlad, lucrare dinamică, în care protagonistul este surprins într-o situaţie limită şi care a servit, la o altă scară, la înălţarea unui monument înălţat în 1928 la Buşteni, ca şi sculptura în marmură a lui Mihail Onofrei, intitulată simplu „Portret”.
Restituind iubitorilor de artă un număr important de lucrări, neincluse în expoziţia permanentă a muzeului, expoziţia „Sculptura figurativă în arta contemporană” este un important act de cultură, care va fi urmat în viitor şi de alte manifestări similare.
