După manifestări individuale organizate la Bucureşti (2001), Berlin (2005, 2008, 2009) şi la Nelimarkka Museo, Finlanda (2007), pictoriţa şi graficiana Simona Soare, care trăieşte în capitala Germaniei, este prezentă în aceste zile cu o expoziţie personală deschisă în Sala „Ioan Simion Mărculescu” de la Muzeul de Artă Vizuală (curator, sculptorul-muzeograf Alexandru Pamfil). Ea cuprinde peste 45 de lucrări de grafică şi pictură, precum şi fotografii ale unor performance realizate de artistă în Germania şi în Finlanda.
Pentru cine nu o cunoaşte pe Simona Soare, iată câteva coordonate biografice. S-a născut la 1 august 1979, în Galaţi. A absolvit Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” din localitate (1999) şi Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, Facultatea de Artă Decorativă şi Design, secţia Artă Monumentală, clasa prof. dr. Marilena Preda Sânc, promoţia 2003. Între 2003-2004 a beneficiat de Bursa Erasmus la Kunsthochschule Berlin Weissensee, Berlin, Germania. Din octombrie 2004 a devenit studentă la Universität der Künste (UdK), Berlin. Masterat în arte plastice, Art in Context, în cadrul Institut für Kunst im Kontext, Berlin (2007). Din august 2005 este referent cultural în cadrul UdK, Berlin (Universitatea Artelor). A participat la mai multe expoziţii de grup şi colective din Galaţi, Bucureşti, Braşov, Sibiu, Franţa, Spania, Finlanda, Anglia şi S.U.A. Împreună cu Marta Jecu a realizat în 2006 proiectul „Fluidic”, ce a cuprins organizarea unor expoziţii în Berlin şi Bucureşti prin care s-a urmărit abordarea ludică a unor tematici politico-sociale. Este deţinătoarea mai multor distincţii: 2003-2004, Bursă de stat pentru rezultatele universitare remarcabile, Universitatea Naţională de Arte, Bucureşti; Premiul I pentru grafică, UNIFEST, Universitatea Naţională de Arte Bucureşti; Bursa Asociaţiei „Solleil de l’est” constând într-un sejur de o lună pentru documentare şi creaţie în Franţa şi Spania; 2003-2004, Bursa Erasmus pentru studii la Berlin; 2006-2007, Bursă din partea Fundaţiei „Rosa Luxemburg”; 2007, noiembrie-decembrie, Rezidenţă de artist la Nelimarka Museo, Finlanda. Lucrările din prezenta expoziţie, predominante fiind gravurile în acvaforte şi acvatinta, dezvăluie o artistă cu un discurs plastic original, o desenatoare şi o coloristă sensibilă, preocupată să creeze un univers imagistic fabulos, în care realul convieţuieşte alături de fantastic, iar formele discret caligrafiate, uneori de o evidentă stranietate asociativă, încheagă naraţiuni cu ecou de basm sau fac aluzie la aspecte ale vieţii cotidiene. Este un spectacol vizual consistent, provocator, care îndeamnă la o lectură atentă a lucrărilor, la înţelegerea conotaţiilor simbolurilor cu care artista şi-a investit fiecare tablou. Unele imagini par ieşite din mâini de copil, mai ales cele în care Simona Soare se implică în estetica spaţiului public, dar ele urmăresc să le imprime acestora un fior poetic, o puritate în care omul să simtă palpitul unei vieţi liniştite, aducătoare de bucurii care să-l abstragă tensiunilor, conflictelor şi neliniştilor zilnice. Artista dă viaţă unei lumi în care totul se petrece la nivelul imaginarului şi al posibilului. Ea însăşi declară în prefaţa catalogului expoziţiei: „Lucrările mele de artă deschid un nou univers, o lume iluzorie unde imposibilul devine posibil, parcurgând o excursie vizuală”. Pornind de la basmele care i-au încântat copilăria şi i-au fertilizat fantezia, de la amintiri păstrate de memoria afectivă, dar şi de la tehnica narativă întâlnită în iconografia românească religioasă şi în miniaturile medievale orientale, ea creează un univers miraculos, în care domneşte o atmosferă de poezie şi mister. De obicei, artista împarte suprafaţa spaţiului plastic în mai multe registre, diferit configurate, pe care le populează cu motive antropomorfe, zoomorfe, avimorfe, fitomorfe, cosmice. Alături de acestea apar altele cu semnificaţii simbolice: construcţii labirintice, cetăţi cu acoperişul turnurilor în perspectivă inversă, scara, treptele, sipetul pentru comori, mănuşa plutitoare, scaunul, masa, uşa, peria magică, mătura fermecată, lampa lui Aladin, părul cu ramuri aidoma fulgerelor etc. În aceeaşi compoziţie sunt asociate imagini dintre cele mai diferite. Dragonii şi şerpii pot sta alături de un cerb paşnic ipostaziat în postura unui sfinx, de peşti sau de fluturi fragili. Păsări stilizate străbat văzduhul. Alte vietăţi iau înfăţişări suprarealiste. Uneori ele sunt supradimensionate, alteori sunt minuscule încât abia se observă. Aceste motive sunt reluate în mai multe variante, de fiecare dată însă în noi structuri, în noi organizări compoziţionale şi coloristice. Naraţiunea închegată nu este complicată, ea invită o lectură polisemantică. Un ciclu de gravuri se intitulează „Cine a furat luna?”. Un altul a fost denumit „Călătorie în aventură albastră”. Mai multe stampe sunt grupate pe mari panouri, la fel ca în benzile desenate, sub titulatura de „Poveşti”. Alte lucrări se numesc „Realitate versus Paradis”, „Tentaţie”, „Oraşul”, „Veneţia”, „Teatrul vieţii”, „Tunelul”, „Castelul zburător”. Fermecătoarea poveste a lui Lewis Carrol „Alice în Ţara Minunilor” i-a prilejuit, de asemenea, plăsmuiri grafice pline de candoare şi subtile înţelesuri. Adesea, elementele geometrice (pătratul, cercul, dreptunghiul, triunghiul, prisma, trunchiul de piramidă, cubul) sunt predominante în gravurile executate în acvaforte şi acvatinta. Planurile se intersectează, se succed sau sânt înscrise unul în altul. Linia desenului este de mare fineţe, orchestraţia petelor de culoare este făcută cu deosebit rafinament. Predomină culorile potolite, gamele de tonuri închise, dar întâlnim în unele compoziţii şi roşul aprins, albastrul intens sau galbenul auriu. Zestrea culturală şi buna stăpânire a meşteşugului gravurii de care dispune Simona Soare o conduc la realizarea unor lucrări ce proiectează în realitatea contemporană, ostilă uneori individului, o lume imagistică în aceeaşi măsură fermecătoare şi enigmatică. În desene, artista a optat pentru abstracţia lirică, punând accent pe forţa sugestivă a culorii. Şi aici ea operează cu o cromatică sensibilă, cu forme conturate cu graţia şi delicateţea unei creatoare înclinată spre visare, dar care nu exclude rigoarea, armonia şi echilibrul. Tablourile de pictură, realizate în tehnica uleiului pe pânză, sunt de mari dimensiuni şi ilustrează genurile: natura statică („Cireaşa uscată”), portretul („Vânzătoarea de seminţe”) şi peisajul („În drum spre eleşteu”, „Grădina bunicii”, „Grădina vecinului”). Culorile sunt mult mai intense şi strălucitoare, iar formele înscrise în spaţiul plastic emană căldură, poezie şi optimism. Aflată pentru prima oară cu o expoziţie personală în oraşul său natal, Simona Soare face dovada unei tinere artiste talentate, laborioase, inventive, pentru care, aşa cum însăşi mărturiseşte, „povestirea prin vizual câştigă o importanţă plină de semnificaţie simbolică”. Să-i urmărim cu atenţie evoluţia!
Reproduceri ale unor lucrări prezentate în expoziție
