Deschis în preajma Sfintelor sărbători ale Crăciunului şi Anului Nou, Salonul de iarnă al Filialei Galaţi a UAPR a reunit pe simezele Galeriilor de Artă „Nicolae Mantu” un număr de 50 de lucrări semnate de 23 de plasticieni, unii dintre ei profesori de educaţie plastică în învăţământul preuniversitar din oraşul nostru sau aflaţi la pensie. Numărul expozanţilor este desigur redus dacă avem în vedere că în cadrul acestei filiale activează 36 de membri titulari, plus alţi vreo 15 colaboratori. Dar, aşa cum au dovedit şi manifestările similare din anii trecuţi, din 2004 nu s-a mai reuşit în nici un an organizarea unui salon de anvergură, la care să participe toţi plasticienii, care să dea adevăratul puls al mişcării plastice de pe aceste meleaguri de la Dunărea de Jos.
Lucrările expuse sunt reprezentative pentru autorii lor, cuprinzând peisaje, naturi statice, compoziţii şi flori, genuri care dau posibilitatea să constatăm că nota dominantă a expoziţiei o constituie lirismul, uneori grav şi reţinut, alteori exuberant şi vibrant, întotdeauna însă creând stări emoţionale şi trăiri consumate la un înalt diapazon. Gheorghe Andreescu aduce în prim-plan imaginea sobră a unor peisaje din zone diferite ale ţării. În „Biserică din Banat” urmăreşte punerea în evidenţă a elementelor specifice de arhitectură religioasă ale unui locaş de cult ortodox, în timp ce în „Bărci la reparat” accentul se deplasează pe crearea atmosferei mediului acvatic al fluviului, totul proiectat pe fundalul malului stâng al Dunării străjuit de blocuri cu ţinută impunătoare. Gheorghe Andreescu foloseşte un desen clar şi viguros, materia picturală este consistentă, cromatic predomină albastrul, acordat cu pete de oliv, verde pal şi roşu ternar. Acuarelele soţiei sale, Jana Andreescu, („Marină”, „Peisaj”) sunt executate cu sensibilitate, culorile de apă se întrepătrund, au transparenţă, iar imaginile cu cochilii de scoici şi melci marini, cu vegetaţie luxuriantă alcătuiesc ansambluri armonioase, echilibrate, pe care retina le receptează cu plăcere pentru frumuseţea şi rezonanţele lor poetice. Un lirism delicat şi o poezie suavă transpar din „Toamna” lui Vasile Neagu, tablou în care formele sunt mai mult sugerate în nuanţe de galben şi albastru-violet de o mare discreţie coloristică. Nicolae Placicov, prin două remarcabile acuarele, ne aduce aminte de iernile de altădată, cu zăpadă abundentă şi brazi îmbrăcaţi în armură argintie („Din vremea când mai existau ierni”). Sterică Bădălan ne poartă prin canalele Deltei Dunării („Fascinaţia Deltei”), Cornel Corcăcel face să ne înfiorăm în faţa bogatelor buchete de crizanteme, cu corole cărnoase (tripticul „Crizanteme”). Aurel Manole reţine imaginea plaiurilor natale din comuna Drăguşeni („Dealuri”), Nicolae Cărbunaru ne oferă imaginea unui peisaj acvatic de largă respiraţie, în care verdele exprimă viaţă şi optimism, iar Liliana Jorică-Negoescu ne cufundă în misterul unui tablou de natură cu dealuri arcuite domul şi vegetaţie atinse de semnele anotimpului autumnal („Anotimp de taină”). Mariana Cocoş-Tomozei este preocupată de portret, admirabil executat („Cristian”) şi de evocarea unor elemente de arhitectură veche (”Albul coloanelor”). Tudor Şerban prezintă pe celebra „Olympia” a lui Edgar Manet într-o viziune căreia nu-i lipseşte umorul („Olympia reciclată”). Tânăra profesoară Daniela Cristofor glosează în continuare pe tema structurilor vegetale, creând forme abstracte în care culorile strălucitoare, folosite în starea lor pură, devin principalul mijloc de expresivitate. Gabriela Georgescu introduce în tripticul compoziţional „Orientală” elemente decorative de mare fineţe plastică, Marcel Bejan celebrează motivul floral într-un tablou în care acesta capătă concreteţe regală („Anemone”), Gheorghe Mihai-Coron rămâne credincios peisajului cu sate pescăreşti şi case năpădite de albul imaculat al zăpezii (Gorgova”, „Vecina atelierului”), Cornelia Nicolaescu-Burlacu plăsmuieşte în gravura colorată imagini a căror lectură presupune efort intelectual. Îndrăgostiţi constant de natura aflată în plenitudinea forţelor sale se dovedesc şi de această dată Gheorghe Suciu şi Teodor Vişan. Primul prezintă un tablou cu nişte căpiţe de fân aflate pe spinarea uni deal feeric înzăpezit, pe care-l intitulează metaforic „Începeţi să visaţi”, şi un ulei în a cărui compoziţie admirăm un câmp de flori şi făptura în zbor a unui cal alb de o frumuseţe stranie. Teodor Vişan surprinde într-o pânză peisajul dunărean din faţa Palatului Navigaţiei din Galţi (”În miezul zilei pe chei”), o alta în care perspectiva conduce către Şantierul Naval („Peisaj”), şi o natură moartă cu floarea-soarelui. Pictorul construieşte riguros, cu respect pentru formă, culoarea este subordonată desenului, armoniile cromatice şi atmosfera lucrărilor creează un sentiment de chietudine şi pace adâncă. Cele două tablouri ale lui Nicolae Einhorn, „Curtea veche I şi II”, înfăţişând construcţii, siluete umane şi de păsări, se disting prin ritmica tuşelor şi petelor cromatice, prin alternanţa culoarilor calde şi reci. Ansamblurile sunt însă cam aglomerate şi asta în detrimentul calităţii imaginilor. O notă cu totul aparte a adus în cadrul expoziţiei cele trei picturi umoristice ale reputatului caricaturist Florian Doru Crihană, toate având ca motiv central personajul lui Cervantes, Don Quijote de la Mancha. Îl întâlnim acum în ipostaze mai puţin obişnuite: mângâind un cal de o frumuseţe rară, nu pe faimosul bidiviu Rocinante („Tandreţe”), cu o furcă de fier pe umăr ( „Gospodarul”) şi în vizită la cabaretul Mouline Rouge (”La Mouline Rouge”). Umorul lui Crihană este fin, inteligent, relaţia autorului cu personajul este de cordialitate. Compoziţiile lui sunt construite cu ştiinţă, echilibrate, gama de griuri este folosită cu subtilităţi ce ating rafinamentul. Deşi în Galaţi activează mai mult de zece sculptori, creaţia acestora nu este întâlnită decât prin lucrările unui singur reprezentant: Alexandru Pamfil. El a expus două portrete de bărbat, realizate din lemn de nuc, şi compoziţia în bronz „Adam şi Eva”, care face trimitere la protopărinţii omenirii. Preocuparea pentru portretizarea caracterologică se conjugă la Pamfil cu stăruinţa sa pentru construcţia unor forme şi volume moderne, cu suprafeţe frământate, ce fac aluzii la probleme existenţiale. Importantă manifestare a Filialei Galaţi a UAPR, dar nu şi suficient de convingătoare pentru mişcarea artistică de la Dunărea de Jos, dată fiind participarea unui număr restrâns de plasticieni, Salonul de iarnă prilejuieşte vizionarea unor lucrări de pe urma cărora publicul are numai de câştigat. Sperăm ca în viitor să existe posibilitatea şi buna-voinţă a organizării unor saloane de felul celor a căror amintire mai stăruie încă în memoria iubitorilor de artă gălăţeni.
Câteva imagini ale lucrărilor prezente în expoziție
