Cine s trăbate Strada Domnească, la nr. 111, va observa că în faţa clădirii Facultaţii de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice (fostul Institut Notre Dame de Sion), în partea dreaptă a uşii de la intrare, a apărut un nou monument: Bustul profesorului universitar Vintilă Dongoroz. Este amplasat în vecinătatea celui dedicat lui Mihail Kogălniceanu, operă în bronz a sculptorului Wladimir Hegel, care străjuieşte aici din 1975, iniţial fiind ridicat în 1893 în Parcul „Mihai Eminescu”.
Pentru cei mai mulţi dintre gălăţenii de astăzi, numele lui Vintilă Dongoroz este aproape, dacă nu chiar total, necunoscut. A fost jurist, avocat, profesor universitar de drept penal, autor al multor lucrări de drept, membru corespondent al Academiei Române şi politician. Originar, aparţine meleagurilor gălăţene, fiind născut la 27 martie 1893 la Tecuci. După studii gimnaziale în oraşul natal, urmează Liceul „Unirea” din Focşani, iar între 1912-1916 frecventează cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti. La 27 decembrie 1919 îşi ia doctoratul în drept cu teza „Dinamica socială a dreptului penal”. Până în 1948 a activat ca avocat în baroul Ilfov. De asemenea, la 1 ianuarie 1929 a fost numit conferenţiar de drept şi procedură penală la Facultatea de Drept din Bucureşti, iar la 15 noiembrie 1936 a devenit profesor titular, funcţionând aici până la 30 aprilie 1951. La 27 mai 1948 a a fost primit ca membru corespondent în Academia Română, calitate care i-a fost ridicată în acelaşi an, luna august, de către autorităţile comuniste pe criterii politice. A fost repus în drepturi post-mortem, la 11 mai 1994. Vintilă Dongoroz a mai activat ca profesor şi la Şcoala Superioară de Ştiinţe Administrative din Bucureşti (1928-1936) şi la Institutul Superior de Ştiinţe Penale (1930-1936). A pledat în mai multe procese penale celebre: procesul contingentării, procesul paşapoartelor, fraudele de la Casa Muncii C.F.R, fraudele cu terenurile petrolifere, procesul spirtului metilic, fraudele de la închisori etc. Între 1 octombrie 1954 – 1 februarie 1964, când s-a pensionat, a lucrat ca şef de secţie la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei şi membru în Consiliul Ştiinţific al acestuia. S-a stins din viaţă la 18 martie 1976, la Bucureşti. A fost un timp director al revistei „Jurisprudenţa generală” şi a colaborat cu studii, articole şi adnotaţii la „Tribuna juridică”. „Revista Penitenciară”, „Curierul Judiciar”, „Revista Penală”, „Biblioteca Marilor Procese” etc. A făcut parte din mai multe comisii care au redactat proiectele de Cod Penal şi Codului de procedură penală, având o contribuţie însemnată la elaborarea acestora. A publicat în perioada 1922-1934 un număr de 27 de cărţi: „Despre traficul de influenţă”, „Tratat de drept şi procedură penală” (5 volume), „Drept interprovincial penal”, „Pluralitatea infractorilor”, „Abuzul de încredere şi escrocheria”, „Curs de drept şi procedură penală”, „Omuciderea prin imprudenţă. Concurs de cauze”, „Infracţiunile falimentare faţă de legea lichidării juridice”, „Trădarea şi spionajul. Conceptul lor”, „Cauzalitate psihică şi fizică în infracţiuni” etc.
Bustul prin care juriştii din cadrul tinerei facultăţi de profil au cinstit memoria acestui savant penalist de renume a fost dezvelit la 30 aprilie 2011, în cadrul manifestărilor prilejuite de Conferinţa Internaţională „Cercetare, Educaţie şi Progres în Mileniul III”, organizată în parteneriat cu alte trei universităţi din Italia, Polonia şi Republica Moldova”. Autorul lui este Tudor Ioan, cunoscut nouă gălăţenilor mai ales ca pictor şi grafician, dar care, la Academia de Arte din Iaşi, a studiat mai întâi, timp de doi ani, sculptura cu profesorii Florea Vladimir şi Dumitru Căileanu. Chiar dacă la primul impact bustul dă impresia că este realizat din bronz, el nu a fost turnat în acest metal, ci în fibră de sticlă patinată cu acrilice şi emailuri colorate, o tehnică mixtă folosită şi în industria auto. Sunt materiale cu o mare rezistenţă la intemperii şi la acţiunea distructivă a timpului.
Bustul este unul dintre cele mai frumoase şi expresive ridicate vreodată la Galaţi. Despre felul cum l-a gândit şi ce a avut în vedere artistul în modelarea chipului lui Vintilă Dongoroz, iată o declaraţie a acestuia: „Mi-am temperat îndrăzneala artistică pentru a nu face contrast necuvenit cu bustul lui Mihail Kogălniceanu, aflat alături, şi pentru a fi în ton cu arhitectura clădirii din fundal şi bogata ei istorie. Am preferat să fiu tributar unor maeştri ca Rodin, Jalea sau Medrea şi am idealizat portretul, încercând să rămân în caracterul modelului, gândindu-l ca pe un senator roman, ştiind că la baza dreptului modern stă dreptul roman. Am sugerat o togă pe umărul stâng, fără a exagera materialitatea acesteia. Am mizat pe un modelaj impresionist, dar subordonat formei. De mare ajutor mi-a fost stăpânirea desenului artistic, pe care îl predau de atâţia ani la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” şi la Facultatea de Arte. Am ţinut seama de faptul că lumina în acest caz va bate întotdeauna din stânga portretului şi am accentuat anumite zone de umbră pentru a crea echilibrul necesar, ştiind că în lumină contrastele vor fi mai puternice”.
Aşadar, patrimoniul artistic al Galaţiului s-a îmbogăţit cu un nou monument de cinstire a memoriei unei mari personalităţi născută pe aceste meleaguri. Pe când oare şi cele dedicate lui Nicolae Mantu, Iosif Ivanovici, Dimitrie Cuclin promise de ani buni de Primărie şi Consiliul Local?
Din Galati 
