 Nicolae Longinescu - detaliu Este executat de sculptorul Ioan C. Dimitriu-Bârlad în 1936. Pe placa de marmură de pe soclul bustului este gravat următorul text: „Lui Nicolae Longinescu, fost director şi profesor al Şcolii Normale „Costache Negri” din Galaţi între anii 1897 - 1922, din partea foştilor săi elevi”. Bustul a fost dezvelit la 7 noiembrie 1937, când şcoala aniversa 60 de ani de la înfiinţare. Nicolae Longinescu ( n. 9 martie 1873, Focşani - m. 12 februarie 1935, Bucureşti) a început cursurile liceale în oraşul natal şi le-a continuat la Iaşi. A fost licenţiat al Facultăţii de litere din Bucureşti şi doctor în filozofie al Universităţii din Iena (Germania). După Brăila şi Călăraşi, unde a funcţionat ca profesor, îşi continuă activitatea didactică la Liceul „Vasile Alecsandri” şi Şcoala Comercială Superioară „Alexandru Ioan I” ( 1895 - 1897) şi la Şcoala Normală „Costache Negri”, din 1897 până în 1922, când s-a transferat la Bucureşti. A fost şi inspector general în Ministerul Învăţământului. La vârsta de 19 ani a debutat în revista „Covorbiri literare” cu poezia „Sunt singur”, semnată cu pseudonimul Genel. În revistele vremii a publicat studii de specialitate, precum: „Dispoziţiuni înnăscute şi educaţiune” (1894), „Probleme didactice de învăţământ secundar” (1906), „Şcoala după măsură” (1927), „Haret şi Maiorescu (1933) etc. A elaborat un manual împreună cu Eliza Alexandrescu, inovând o metodă mai accesibilă copiilor pentru învăţarea scris-cititului.
Iniţiativa foştilor săi elevi de a-i eterniza chipul într-un bust din bronz, amplasat în 1937 în faţa şcolii, pe care a slujit-o cu devotament atâţia ani, merită toată lauda, demonstrând că discipolii nu şi-au uitat dascălul. Chiar dacă el plecase de mult din Galaţi şi trecuse în lumea umbrelor veşnice, amintirea lui continua să le lumineze sufletele, fiindcă, într-adevăr, aşa cum scria un fost învăţător la Şcoala de Aplicaţie (integrată Şcolii Normale), Apostol D. Culea, „profesorul Nicolae Longinescu a creat o şcoală normală cu o gospodărie model şi cu un suflet al ei care a trecut peste zece generaţii”.
__________________
IOAN DIMITRIU-BÂRLAD ( n. 18 mai 1890, Bârlad - m. 23 septembrie 1964, Bucureşti) este fiul unor modeşti comercianţi din Bârlad. Urmează Liceul „Gheorghe Roşca-Codreanu din oraşul natal, apoi în 1907 se înscrie la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, pe care o absolvă în 1910. Aici are ca profesori pe G. D. Mirea (pictură), Vladimir Hegel şi Frederic Storck (desen), Costin Petrescu (artă decorativă), Dimitrie Paciurea (sculptură). A debutat cu lucrări de sculptură la Salonul Oficial din 1910, unde a expus un „Nud” şi un „Cap de expresie”. Funcţionează doi ani ca profesor la Craiova şi Piteşti, iar în 1913 se îndreaptă spre Paris, unde studiază sculptura în cadrul Academiei Julian. În 1919 se stabileşte în Bucureşti şi lucrează ca profesor de desen la Liceul „Gheorghe Lazăr” până în 1948, când se pensionează. În 1957, în urma unui concurs pentru decorarea faţadei Operei Române din Bucureşti, realizează portretele lui Mihai Eminescu, Constantin Nottara, George Enescu şi Ştefan Luchian. Este autorul a multor lucrări de artă monumentală amplasate în ţară: bustul Elenei Cuza (Bucureşti), bustul lui Titu Maiorescu (Bucureşti - Cişmigiu), bustul lui Costache Negri (Tg. Ocna), monumentul lui Avram Iancu (Câmpeni), bustul lui Haralamb Lecca (Caracal), Bustul lui Aurel Vlaicu (Sibor, Orăştie), Bustul lui Ion Creangă (Iaşi-Copou), bustul lui Nicolae Iorga (Vălenii de Munte), bustul lui Al. I. Cuza (Tecuci) etc.
|
Din Galati 
