Arte decorative

Ceramica
Icoana
Tapiserie

Caricatura

Expozitii

Monumente

Din Galati

Arta digitala

Animatia digitala

Arta Populara

Romaneasca

Transmisii video

Live
Videoclip
Acasa arrow Din Galati arrow Monumentul domnitorului Al. I. Cuza
Monumentul domnitorului Al. I. Cuza
Scris de Corneliu STOICA   
miercuri, 10 septembrie 2008
Monument Alexandru Ioan CUZA
Monument - detaliu
    Viaţa şi activitatea lui Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Pricipatelor Unite şi al Statului naţional român, este strâns legată de municipiul nostru, oraş în care el a îndeplinit funcţiile de preşedinte al Judecătoriei Covurlui şi pârcălab, iar mai apoi a fost ales deputat de Galaţi. Într-o pagină de călătorie la Constantinopol, poetul Dimitrie Bolintineanu scria că oraşul Galaţi „se făleşte a fi patria domnitorului”.
     De-a lungul anilor, gălăţenii, ori de câte ori au avut prilejul, au organizat diferite manifestări prin care au cinstit memoria celui care a pus o piatră fundamentală la edificiul României moderne, şi-au exprimat recunoştinţa faţă de acest mare bărbat de stat însufleţit de fierbinte patriotism, de neţărmurită dragoste pentru poporul român. În 1879 numele său a fost dat unei porţiuni a străzii Mihai Bravu, iar la 4 noiembrie 1882, când pe strada Sfinţii Apostoli (Portului) se inaugura Şcoala primară de băieţi nr. 5, pe frontispiciul acesteia a fost aşezat bustul lui Al. I. Cuza, primul din ţară, executat de sculptorul parizian Pierre Granet, dăruit Galaţiului de doamna Elena Cuza, soţia domnitorului. Astăzi bustul se află instalat pe un soclu în curtea Muzeului „Casa Cuza Vodă”, instituţie inaugurată la 24 ianuarie 1995.
    Aşa cum menţionează Paul Păltănea în cartea sa „Istoria oraşului Galaţi de la origini până la 1918” (Editura Porto-Franco, Galaţi, 1995, partea a II-a, p. 308), preocupările gălăţenilor de a ridica un monument în memoria lui Al. I. Cuza datează de prin 1891, atunci făcându-se primele demersuri pentru constituirea unui comitet ce urma să strângă fondurile necesare.
    În 1893, V. A. Urechia oferă Galaţiului bustul lui Mihail Kogălniceanu (dezvelit la 24 octombrie 1893 în Parcul Municipal), iar cu acest prilej, într-o epistolă adresată primarului Virgil G. Poenaru, îşi exprimă dorinţa de a înzestra oraşul şi cu statuile lui Al. I. Cuza şi Costache Negri. În acest sens, el îi scria: „Bărbaţi ca Alexandru Cuza, M. Kogălniceanu, Negri sunt ai ţării întregi, dar nu mai puţin sunt şi îndeosebi ai gălăţenilor pe care i-au iubit şi pentru care au lucrat în toată viaţa lor. Aşa vor fi la rândul lor şi alţi bărbaţi care încă trăiesc, în frunte având pe venerabilul actual Preşedinte al Consiliului de Miniştri, Dl. Lascăr Catargiu. Pătruns de convingerea că numai acea naţiune manifestă vitalitate, care onorează şi conservă memoria bărbaţilor care au luptat pentru ea, am hotărât ca, treptat, din neajunsul pungii mele, să ridic acestor bărbaţi câte un bust la Galaţi” (DJAN, Galaţi, Fond Primăria Galaţi, dosarul nr. 18/1893, f. 1, rola 350).
    Intenţiile lui V. A. Urechia nu s-au realizat până la moartea sa (22 noiembrie 1901), după cum nici banii necesari ridicării monumentului nu s-au strâns, de aceea ideea este reluată după dezvelirea, la 17 iunie 1912, în mijlocul Pieţei Regale (azi, intersecţia străzii Nicolae Bălcescu cu strada Brăilei), a statuii lui Costache Negri. La 30 august 1912, sub preşedinţia lui Constandache Constantinescu, se înfiinţează o „Societate” pentru colectarea fondurilor în vederea realizării monumentului. Activitatea societăţii a fost substanţial sprijinită de amiralul Sebastian Eustaţiu, magistratul Gh. Tanoviceanu şi avocatul-poet C. Z. Buzdugan, traducătorul în limba română a „Internaţionalei”.
    La 26 august 1924, Constandache Constantinescu a încetat din viaţă, iar activitatea „Societăţii” a intrat într-un con de umbră, banii colectaţi rămânând în posesia urmaşilor săi. În 1930, institutorul Paul Paşa a fost desemnat să preia fondurile de la urmaşii lui Constandache Constantinescu şi le-a gestionat până la 27 martie 1936, când s-a constituit un nou comitet din care făceau parte şi profesorii Ion Tohăneanu, Al. Ştefănescu-Bârsan şi pictorul Nicolae Mantu. La 14 iulie 1937 suma existentă a trecut în gestiunea Asociaţiei „Casa Cuza Vodă”, înfiinţată cu scopul răscumpărării casei domnitorului, restaurării şi transformării ei în muzeu, instituţie care a putut fi inaugurată la 24 ianuarie 1939 (Paul Păltănea, Muzeul judeţean de istorie Galaţi, în Dominus, VI, nr. 66, iulie 2005, p. 14).     
    În 1932, prin scrisoarea înregistrată la Primărie la nr. 22777 din 25 octombrie, sculptorul Oscar Spaethe ofertează, la iniţiativa primarului, la acea dată avocatul Christache Teodoru, o machetă pentru un monument dedicat lui Alexandru Ioan Cuza, machetă realizată la scara 1/10 din mărimea definitivă a lucrării. Aceasta se compunea „din figura în picioare a marelui Domn, aşezată pe un soclu, şi un basorelief reprezentând Unirea Principatelor”. Proiectul era gândit pentru Parcul Municipal, iar pentru executarea machetei sculptorul solicită suma de 10.000 lei (DJAN, Galaţi, Fond Primăria oraşului Galaţi, dosarul nr. 10/1932, f. 1, rola 940). Printr-o altă scrisoare, înregistrată la nr. 29721/12 octombrie 1933, Oscar Spaethe aduce la cunoştinţă primarului că a depus la Primărie macheta în gips comandată şi solicită „numirea unei comisii de recepţie pentru a se pronunţa asupra lucrăii” (ibidem, f.3). Prin procesul-verbal încheiat în aceeaşi zi, comisia alcătuită din pictorul Nicolae Mantu, membru în Delegaţia Consiliului Comunal, N. V. Emanoil şi I. S. Anastasiu, ajutori de primar, asistaţi de arhitectul M. Popescu şi C. Oncescu, directorul serviciului contabilitate, examinând macheta, o găseşte „executată în bune condiţiuni ca concepţie şi tehnică” şi „cu mici modificări în arhitectura soclului, care se vor putea aduce şi ulterior, această machetă poate fi recepţionată” (ibidem, f. 4). În dosarul menţionat se află şi trei fotografii ale machetei monumentului, făcute din unghiuri diferite. Din păcate, ea a rămas numai la această fază. Lipsa fondurilor, ca şi schimbarea în noiembrie 1933 a primarului Christache Teodoru cu dr. Al. Nestor Măcellariu, au împiedicat transpunerea ei la o altă scară şi în material definitiv. Abia în 1959 i s-a putut ridica domnitorului un bust monumental, operă în bronz a sculptorului Ioan C. Dimitriu-Bârlad. Dar până la acesta trebuie să ne referim la un alt monument, cel al „Unirii Principatelor”, a cărui parte terminală era formată din bustul unionistului Lascăr Catargiu, şi acesta atât de legat de Galaţi şi meleagurile Covurluiului.
    În şedinţa Consiliului Municipal din 8 octombrie 1926, primarul oraşului, avocatul Grigore P. Mihăilescu, propune contractarea unui monument al „Unirii Principatelor”, lucrat de sculptorul Raffaello Romanelli din Florenţa (Italia), oferit oraşului la preţul de 500.000 lei. În următoarea şedinţă, din 22 octombrie, Consiliul îl autorizează pe primar să încheie cu mandatarul sculptorului Romanelli „cuvenitul contract de cumpărare a monumentului”, aprobând în acelaşi timp suma de 160.000 lei care să i se dea drept avans la semnarea documentului (DJAN, Galaţi, Fond Primăria oraşului Galaţi, dosarul nr. 2/1926, rola 888). În actul de vânzare, înregistrat la Primărie la nr. 29827/23 octombrie 1926, Ruggiantoni G. Uballdo, profesor al Academiei Italiene din Bucureşti, strada Luigi Cazzavilan, în calitate de procurator al „maistrului sculptor Raffaelo Romanelli” (pe baza procurei autentificată de către notarul Riccardo Giuseppi Malenotti din Florenţa, cu data de 17 septembrie 1926) menţionează că monumentul vândut Primăriei municipiului Galaţi, reprezentată de primarul ei, Grigore P. Mihăilescu, este compus din „postament şi bază de granit rose de «Baveno», sculpturile pe cele patru laturi de bronz masiv, conform alăturatelor fotografii semnate de subsemnatul, iar deasupra bustul lui Lascăr Catargiu, de asemenea din bronz, monumentul având greutatea totală de 80.000 kg”. Se precizează în acelaşi timp că s-a primit acontul de 160.000 lei, restul de 340.000 lei urmând „a se achita contra document la sosirea monumentului la Galaţi”. Ambalajul şi transportul lucrării de la Florenţa la Galaţi privesc Primăria (DJAN, Galaţi, Fond Primăria oraşului Galaţi, dosarul nr. 4/1926, f. 93, rola 888).
    Serviciul administrativ al primăriei face demersuri la Bucureşti pentru scutirea monumentului de taxe vamale „având în vedere că este vorba de un cap de operă de utilitate publică”. De asemenea, se adresează Ministerului Comunicaţiilor cerând aprobarea „pentru încărcarea în regie a monumentului şi transportul lui la Galaţi pe C.F., avându-se în vedere sacrificiile făcute de acest municipiu, care a cedat gratuit pentru Casa Muncii 17 hectare teren pe moşia Ţiglina pentru construirea de locuinţe funcţionarilor C.F.R.”.
   Sosite în portul Constanţa cu vaporul „Albania”, coletele conţinând componentele monumentului, ajung la 28 decembrie 1926 la Galaţi, în gara nr. 8 (patru vagoane). După 15 iunie 1927 încep lucrările la fundaţia monumentului, montarea acestuia, lustruirea lui, construcţia grilajului, efectuarea bordurii etc. Locul ales - spaţiul de pe strada Domnească, în faţa Grădinii Publice. Ultima lucrare (asfaltarea trotuarelor din jurul monumentului), efectuată de fraţii Leonardo şi Petre Aron, a fost recepţionată la 14 iulie 1928. Nedispunând de alte informaţii, este de înţeles că dezvelirea monumentului s-a făcut după această dată. De altfel şi istoricul Paul Păltănea a luat drept reper ziua respectivă când, în cartea menţionată, afirmă că monumentul a fost inaugurat în „piaţa” din faţa Grădinii Publice, în jurul datei de 14 iulie 1928 (p. 309).
     În 1948 bustul lui Lascăr Catargiu a fost dat jos de pe soclu de către autorităţile comuniste venite la putere, iar monumentul a rămas sub un nume impropriu, acela de „Monument al muncilor agricole”, denumire datorată scenelor alegorice realizate în altorelief. Imaginile, desigur, nu reprezintă scene ale muncilor agricole, ci sunt simboluri ale Unirii Principatelor şi ale reformei agrare din 1864.
     În 1959, cu prilejul Centenarului Unirii Principatelor Române, în partea superioară a soclului acestui monument a fost instalat bustul lui Al. I. Cuza, operă în bronz a sculptorului Ioan Dimitriu-Bârlad (n. 18 mai 1890, Bârlad - m. 23 septembrie 1964, Bucureşti). Din cauză că acesta distona totuşi cu proporţiile întregului ansamblu, la 9 mai 1972 el a fost înlocuit cu statuia de acum, datorată lui Ion Jalea. Bustul realizat de Dimitriu-Bârlad a fost transferat la Tecuci şi împodobeşte astăzi artera principală a acestui oraş.
    Monumentul, aşa cum se înfăţişează astăzi, este rezultatul muncii, la intervale mari de ani, a celor doi sculptori amintiţi: italianul Raffaello Romanelli şi românul Ion Jalea. Compoziţia realizată în altorelief, desfăşurată în spaţiu pe trei laturi ale soclului, este o alegorie ce sugerează actul unirii Moldovei cu Ţara Românească, înfăptuit la 24 ianuarie 1859 (cele două femei îmbrăţişate, dispuse pe latura frontală), precum şi urmările reformei agrare de la 1864. Este o compoziţie unitară, cu calităţi plastice incontestabile. Perechea de boi aflată în jug, precum şi oamenii sunt surprinşi în procesul muncii, efortul ce-l depun fiind imortalizat în imagini vii, dinamice. Un ţăran, aplecat, ţine strâns în mâini coarnele plugului, alţii poartă pe umeri povara sacilor încărcaţi cu cereale.
    Partea terminală a monumentului o constituie statuia lui Alexandru Ioan Cuza. Domnitorul este înfăţişat în uniformă militară, purtând pe umeri o pelerină. Mâna stângă se sprijină pe sabie, iar în dreapta, sprijinită la rândul ei pe cea stângă, ţine un sul. Modul cum l-a conceput Ion Jalea pe Alexandru Ioan Cuza ne aminteşte de admirabilul portret pe care Jacques Poumay, consulul Belgiei la Bucureşti, i l-a făcut domnitorului : „Acesta, în vârstă doar de 38 ani, este un bărbat înalt, svelt, blond, privirea pătrunzătoare; distins în manierele sale, el posedă un original, plăcut şi serios mod de a purta discuţia. Este un soldat magnific, purtând cu graţie uniforma. Om de ordine, energic, a făcut asupra tuturor o excelentă impresie. Prinţul Cuza este un bărbat cum nu există altul în Principate, care vrea fericirea şi independenţa ţării sale. Hotărât, fără exaltare însă, modest şi dezinteresat, chibzuieşte cu înţelepciune. Toată lumea este de acord asupra calităţilor eminente cu care este înzestrat noul domnitor” (apud Gh. Platon, Simbol al „vroinţei naţionale”, în „Cronica”, Anul VIII, nr. 20(381), 18 mai 1973).
    
   _________________________

        RAFFAELLO ROMANELLI  s-a născut la 13 mai 1850 la Florenţa şi a murit în anul 1928. A fost fiul şi elevul pictorului Pasquale Romanelli. Încă din tinereţe s-a făcut cunoscut între colegii săi din Italia prin compoziţia Îndemoniatul căzut la picioarele lui Christos (L'indemoniato che si getta ai piedi di Cristo), ca şi prin statuia lui Mucius Scaevola (Muzio Scevola). În cimititul San Miniato din Florenţa a realizat un monument funerar în memoria tatălui său, iar în capela Ambrosana din acelaşi cimitir a sculptat basorelieful Pescuitul miraculos (Pesca miracoloso). La Salonul din anul 1888 de la Paris a impresionat prin grupul statuar Iacob şi Raşela (Giacobbe e Rachele). Pentru Kiev a realizat grupul statuar al monumentului Demidoff. Londra îi adăposteşte şi ea un monument. În ţara noastră a realizat Monumentul eroilor sanitari (Piaţa Sf. Elefterie, Bucureşti), Statuile lui Mihail Kogălniceanu şi Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, Statuia lui Al. I. Cuza şi Monumentul funerar Vorvoreanu (Craiova), Monumentul funerar Dr. Istrati (Cimitirul Bellu, Bucureşti), Statuia Dorobanţilor (Turnu Măgurele) ş.a.
     ION JALEA (n. 19 mai 1887, Casimcea, Dobrogea - m. 7 noiembrie 1983, Bucureşti), artist al poporului, membru al Academiei Române, învaţă gimnaziul la Constanţa, unde are ca profesor de desen pe pictorul Dimitrie Hârlescu. Urmează apoi Şcoala de arte şi meserii şi Şcoala de Belle-Arte, lucrând în atelierele lui Ştefan Ionescu-Valbulea şi Dimitrie Paciurea. Este de asemenea elev al lui Rodin şi Bourdel la Academia Joulian din Paris, de la care învaţă arta de a modela corpul uman „în sensul de a conferi suprafeţelor autenticitate, o căldură, o vibraţie care să reflecte realitatea şi care să ajute la transmiterea ideilor şi sentimentelor trăite de artist” (Petru Comarnescu -”Ion Jalea”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1963). În decursul anilor, Ion Jalea a realizat o operă vastă, cuprinzând portrete („Pantelimon”, „Tatăl meu”, „Cap de cioban”, „Liviu Rebreanu”, „George Enescu”, „Sipiru Haret”,”Fiica mea, Mioara”), compoziţii statuare inspirate din legendele populare sau mitologia antică („Sfarmă-Piatră”, „Hercule doborând Centaurul”, „Lucifer”), reliefuri pe teme istorice sau contemporane („La arat”, „Povestea neamului”, „Împărat şi proletar”, „Concert”), precum şi multe lucrări de sculptură monumentală („Arcaş odihnindu-se”, „Monumentul ceferiştilor căzuţi în primul război mondial” - în colaborare cu Cornel Medrea -, „Monumentul infanteriei”, „Monumentul eroilor francezi” din Cişmigiu, „Mircea cel Bătrân” - Tulcea,”Decebal”- Deva, Statuia Saftei Brâncoveanu - Mănăstirea Văratec). Adept al „unui clasicism interpretat, modernizat mai ales în sensul austerităţii în tratarea volumelor, al economiei mijloacelor sintetice utilizate din perspectiva unui figurativism organic, acceptat ca însăşi condiţia propriei personalităţi de creator” (Virgil Mocanu, „România literară, nr. 20, 19 mai 1977”), Ion Jalea a lăsat în urma sa o operă bogată, pătrunsă de un profund umanism, care îmbogăţeşte în chip fericit patrimoniul artistic românesc.
                                                              
                                                               *
                                                  *                        *                              
          
         Colegiul Liceal „Alexandru Ioan Cuza” a fost înfiinţat în toamna anului 1864 ca Şcoală Comercială (cea dintâi cu profil economic din România) de către Alexandru Ioan Cuza şi Mihail Kogălniceanu, şeful Departamentului Şcolilor din cadrul Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice fiind Nicolae Creţulescu, succesorul lui Dimitrie Bolintineanu. În anul şcolar 1954 - 1955 Şcoala Comercială a fost reprofilată ca liceu teoretic.
         Cinstindu-i memoria patronului spiritual chiar de la întemeierea şcolii, la 15 septembrie 1991, o dată cu începerea noului an şcolar, s-a dezvelit un bust al domnitorului, operă a unui sculptor încă neidentificat, moştenită de liceu de la fosta Şcoală Comercială Superioară „Alexandru Ioan I”.  La festivitate au participat prefectul judeţului, Nicolae Beuran, inspectorul general al Inspectoratului Şcolar judeţean, prof. Mihai Brăilescu, directoarea liceului, prof. Iuliana Bogdan, cadrele didactice, elevii şcolii şi părinţi ai acestora. Slujba reliogioasă şi sfinţirea monumentului au fost făcute de către preotul paroh al Bisericii Greceşti, Constantin Stoica.
        Bustul din faţa clădirii Colegiului Liceal „Al. I. Cuza” se adaugă în chip fericit celorlalte două lucrări de sculptură monumentală de la Muzeul „Casa Cuza Vodă” şi din rotonda de pe strada Domnească, demonstrând cât de vie este încă prezenţa „celui mai mare român şi mai nobil dintre noi toţi” ( Mihai Eminescu ) în conştiinţa generaţiilor de astăzi. Se adeveresc astfel cuvintele rostite de Mihail Kogălniceanu la Ruginoasa în 1873, după slujba religioasă, în faţa sicriului cu corpul neînsufleţit al domnitorului: „Veşnica lui amintire în spiritele noastre nu se va stinge din inimile noastre şi ale fiilor noştri şi cât va avea ţara aceasta o istorie, cea mai frumoasă pagină ce va avea va fi aceea a lui Alexandru Ioan I” ( Mihail Kogălniceanu - „Discurs la înmormântarea lui Aleaxandru Ioan Cuza”, în „Poporul”, nr. 158, 7 iunie 1873).
Comments
Comentariu nou Cautare
+/-
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
:angry::0:confused::cheer:B):evil::silly::dry::lol::kiss::D:pinch:
:(:shock::X:side::):P:unsure::woohoo::huh::whistle:;):s
:!::?::idea::arrow:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

Ultima actualizare ( miercuri, 17 decembrie 2008 )
 
< Precedent   Urmator >
Site intretinut de Liviu-Adrian SANDU
Domenii .ro si Gazduire site Smarty Web Director