Mihail Kogalniceanu

Bustul lui Mihail Kogălniceanu, amplasat pe strada Domnească nr. 111, în faţa Facultăţii de Mecanică a Universităţii „Dunărea de Jos”, clădirea veche, este opera sculptorului de origine poloneză Wladimir Hegel. Este primul monument ridicat în ţara noastră la numai doi ani de la încetarea din viaţă a lui Mihail Kogălniceanu.
    Personalitate marcantă a vieţii politice şi culturale româneşti din deceniile 4-9 ale secolului al XIX-lea, Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iaşi - m. 20 iunie 1891, Paris) a fost considerat, graţie activităţii sale puse în slujba intereselor ţării, cel mai mare bărbat de stat al românilor în secolul al XIX-lea. A participat în 1848 la mişcarea revoluţionară din capitala Moldovei împotriva domnitorului Mihail Sturdza, iar după numirea ca domn a lui Grigore Alexandru Ghica în 1849 începe o ascensiune politică rapidă. A fost director al Departamentului Lucrărilor Publice (1849 - 1850), al Departamentului Treburilor din Lăuntru (1851 - 1852), deputat în Divanul ad-hoc şi conducător al mişcării unioniste (1856 - 1857), membru al Adunării elective a Moldovei, iar după Unirea Principatelor Române devine prim-ministru. După înlăturarea din scaun a lui Alexandru Ioan Cuza va mai îndeplini câteva funcţii importante: ministru de interne (1867 - 1870, 1879 - 1880), ministru de externe (1876, 1877 - 1878), ministru plenipotenţiar la Paris (1880). Între 1887 - 1890 a fost preşedintele Academiei Române.
      Legăturile lui Mihail Kogălniceanu cu Galaţii au fost multiple. El s-a numărat printre acei revoluţionari care alături de Vasile Alecsandri, Al. I. Cuza, Alecu Russo, Nicolae Bălcescu, Dimitrie Bolintineanu, Ion Catina, Ion Ionescu de la Brad etc. au participat la întâlnirile de la Mânjina organizate la conacul „decanului tinerimii române” - Costache Negri, al căror principal scop era în primul rând realizarea unirii Principatelor Române, iar ca prim-ministru al lui Al. I. Cuza şi apoi ca senator în parlamentul ţării, a apărat în dese rânduri interesele economice ale ţinutului Covurlui şi ale portului Galaţi (între altele, susţinerea sistemului de porto-franco).