Este remarcabilă osârdia cu care pictorul româno-elveţian George Tzipoia face de câţiva ani cunoscută iubitorilor de artă opera tatălui său, pictorul Alexandru Ţipoia, artist extrem de valoros aparţinând generaţiei formată în ultimii ani interbelici, insuficient pătruns în conştiinţa marelui public. Şi o dată cu creaţia tatălui, mai întotdeauna expune şi lucrări ale sale, necunoscute românilor. În acest fel a fost gândită şi expoziţia „Destine artistice: Ţipoia & Tzipoia”, manifestare care după ce a fost găzduită de mai multe instituţii de profil din Bucureşti şi din ţară, a ajuns şi la Galaţi, fiind deschisă în cinci săli de la parterul Muzeului de Artă Vizuală. Un număr mare de lucrări de pictură, grafică, sculptură, colaj, obiecte (56 ale tatălui şi 24 ale fiului) ne poartă prin lumea mirifică de imagini, forme şi semne a doi artişti al căror numitor comun îl constituie înaltul profesionalism, inventivitatea, responsabilitatea şi respectul nutrit pentru artă.