 Întâlnirile cu pictura lui Teodor Vişan sunt întotdeauna stenice şi reconfortante. Prin ceea ce expune pe simeze, artistul reuşeşte de fiecare dată să aducă pace şi linişte în sufletul iubitorilor de artă, să declanşeze emoţii, să le deştepte sentimente de preţuire şi respect a frumosului zămislit în ceasurile de trudă din faţa şevaletului. Lumea sa de forme şi culori, de imagini din imediata noastră proximitate sau plăsmuite de fantezia pictorului, constituie tot atâtea bucurii ale ochiului şi ale spiritului. Este şi ceea ce ne oferă în aceste zile noua sa expoziţie personală deschisă la Galeriile de Artă „Nicolae Mantu” (vernisaj, 26 aprilie a.c.). Peisaje din Galaţi, Constanţa, Cuca, Turcia, naturi statice, portrete, flori şi nuduri vorbesc despre preocupările unui artist pentru care genurile picturii sunt abordate fără nici o reţinere. Dacă în expoziţia de anul trecut predominante erau peisajele din zona Braşovului, acum pictorul se întoarce la prima şi vechea lui dragoste, care de altfel l-a şi impus în lumea artistică, peisajul urban al Galaţiului. Prin intermediul tablourilor sale ne plimbăm pe străzile Eroilor („Strada Eroilor”), Universităţii („Casă în soare”), Gării („Strada Gării”, „Spre gară”), poposim în valea oraşului („Peisaj de toamnă târzie”) sau asistăm de pe malul stâng al Dunării la răsăritul soarelui şi oglindirea lui în apele fluviului (Răsărit de soare pe Dunăre”). Teodor Vişan surprinde cu ingeniozitate în pânzele sale poezia citadină, reuşeşte să redea specificul arhitectural al clădirilor şi străzilor gălăţene, să creeze acea atmosferă în care se simte respiraţia unei urbe în care vechiul sălăşluieşte alături de nou. El construieşte cu precizia unui geometru, imaginile descriu mari desfăşurări spaţiale, culorile sunt luminoase, uneori explozive, alteori potolite, exprimând o notă de vădită melancolie. În tablouri ca „În portul Constanţa” şi „Galata-Bosfor”, pictorul se opreşte asupra unor vederi panoramice, cu aglomerări de case şi nave, totul văzut la o dimensiune perspectivală ce se pierde departe în zare. De la Cuca a reţinut imaginea cimitirului comunal şi a bisericii („Peisaj cu biserică”), o privelişte cu arături de primăvară („Peisaj la Cuca”) şi o secvenţă a adăpatului vitelor („La adăpat”).
Un element de noutate îl aduce Teodor Vişan în naturile statice, apelând la fundaluri cu diverse motive decorative, pe care ordonează mai apoi în compoziţii elemente de recuzită: vase de aramă şi ceramică, pive, ibrice, râşniţe de cafea, samovare, fructe etc. Tablourile sunt astfel mai încărcate, iar spaţiul plastic este folosit mult mai echilibrat. Redarea materialităţii obiectelor se bazează pe folosirea unui desen riguros, căruia îi subordonează o materie picturală consistentă, aşezată în armonii cromatice strălucitoare („Fructe în coş”. „Ofranda toamnei”. „Natură statică cu fructe şi vâsc”, „Ofranda verii”, „Natură statică cu alămuri”).
Tot un element de noutate îl constituie şi abordarea unor teme biblice („Capul Sfântului Ioan Botezătorul”) sau mitologice („Danae”) întâlnite la mulţi reprezentanţi ai picturii universale. Gălăţeanul nostru nu copiază, ci configurează chipuri în stilul său personal, dovedind aceeaşi spontaneitate în pensulaţie şi în stabilirea raporturilor coloristice.
Ca şi în alte expoziţii ale sale, tablourile axate pe motivul floral aduc în prim-plan gingăşia, fragilitatea şi prospeţimea florilor, poezia unor buchete în care se simte din plin palpitul vieţii („Frezii”, „Cârciumărese”, „Crini”, „Floarea Crăciunului şi vâsc”, „Zambile în pahar”).
Manifestat de-a lungul anilor şi ca un bun pictor al omului, Teodor Vişan a adus în expoziţie şi câteva portrete şi nuduri, atent elaborate, în care încearcă şi reuşeşte să pătrundă în psihologia personajelor. Reţin atenţia portretul delicatului poet-filosof Simon Ajarescu, al energicului profesor Ilie Zanfir, director al Bibliotecii „V.A. Urechia” Galaţi, precum şi cele intitulate simplu „Portret de fată” şi „Portret de bărbat”. Mai ales în cazul primelor două, asemănarea cu modelele este foarte evidentă, iar dezvăluirea unor trăsături ce şi de fiinţa interioară a fiecăruia din ei este exprimată cu mijloace convingătoare. Nudurile („Extaz”, „Pauză pentru pozat”, „La scăldat”, „Nud culcat”) au forme rotunde, incitante, întreaga înfăţişare a personajelor feminine exprimă vitalitate, viaţă trăită la înalte cote.
Cu noua sa expoziţie, pe care pictorul a intitulat-o „Acorduri cromatice spontane în pictura de şevalet”, Teodor Vişan îşi consolidează poziţia sa de pictor profesionist în cadrul Filialei Galaţi a UAPR, demonstrând că îşi construieşte un discurs coerent, care ţine pasul cu evoluţia mişcării plastice contemporane româneşti. Căteva reproduceri ale lucrărilor prezente în expoziție |
|
|
