În cea de a şaisprezecea expoziţie personală a sa, vernisartă în ziua de 11 septembrie a.c., Gheorghe Suciu a reunit pe simezele Galeriilor de Artă „Nicolae Mantu” un număr se 55 de lucrări de pictură realizate în tehnica uleiului pe carton. Sunt tablouri reprezentând în majoritate peisaje şi naturi statice cu flori, genuri cultivate de artist cu consecvenţă încă de la debutul său cu o expoziţie individuală, debut consumat în urmă cu 20 de ani tot la aceste galerii.
Îndrăgostit de natură, de frumuseţile neasemuite ale peisajului românesc, pictorul Gheorghe Suciu, prin ceea ce creează, prin imaginile imortalizate pe carton ni se dezvăluie în ipostaza unui autentic poet al paletei. Privindu-i tablourile, nu se poate să nu-ţi vină în minte cadenţa versurilor din pastelurile lui Vasile Alecsandri sau delicateţea, farmecul şi parfumul din poeziile lui Dimitrie Anghel. Şi-n această expoziţie, peisajele lui Ghorghe Suciu sunt plăsmuiri lirice, tonifiante, de un mare efect stenic ale unei naturi văzută în special în anotimpurile de primăvară şi vară, când vegetaţia se află în toată plenitudinea forţelor sale. Dezlănţuirea sevelor o simţim în invazia mugurilor pe ramuri, în exploziile florale din uleiuri ca „A înnebunit salcâmul”, „Anotimp juvenil”, „S-a descătuşat natura”, „Sărbătoarea salcâmului”. „Vânticel de primăvară”, „Dans obraznic de stânjenei”. Atmosfera tablourilor este sărbătorească, pulsul vieţii se simte peste tot vibrând la un înalt diapazon, simfonia cromatică închegată exprimă optimism robust şi o stare de exuberanţă. Unele tablouri cuprind secvenţe din Lunca Dunării („Lan de grâu la Dunăre”), din Dobrogea („Curcubeu la Gărvan”), din Bădălanul de altădată („Cândva în Bădălan”), din activitatea pescarilor amatori (Singur şi fericit”, „Locul de întâlnire). Altele ne poartă în apropierea marelui fluviu şi a Siretului („Bărci la mal”, „Apus pe marele fluviu”, „Malul Siretului”). Sunt, de asemenea, lucrări care sunt proiecţii mentale ale unor imagini din copilărie şi adolescenţă păstrate în memoria afectivă, evocând clipe minunate petrecute în sânul naturii („Adăpatul mânjilor”, „Scăldatul cailor”, „Primăvara în grădina bunicilor”). Gheorghe Suciu pictează cu respect pentru regulile perspectivei, foloseşte o pluralitate de scheme compoziţionale, evitând astfel monotonia, tuşele sunt dinamice, foloseşte o coloristică vioaie, cu dominante de verde, galben, roşu şi albastru de diferite nuanţe. De multe ori peisajele sunt însufleţite de prezenţa în cadrul lor a omului, fapt foarte important, fiindcă în ultimul timp se observă o tendinţă a unor artişti de a refuza din peisaje figura umană şi chiar prezenţa unor animale şi păsări.
Referindu-ne la tablourile axate pe abordarea motivului floral, trebuie să remarcăm şi aici stăpânirea deplină de către artist a meşteşugului şi pasiunea cu care el portretizează florile: margarete, lalele, liliac, maci, magnolii, micşunele, floarea-soarelui, ghiocei, garoafe, trandafiri etc. Titlurile au uneori conotaţii metaforice: „Chemarea dragostei”, „Zâmbet de corcoduş”, „Doamna din măcieş”, „În dulcele stil clasic”, „Liliac zbuciumat”, „Vas cu flori pasionale”. Câteva au chiar dedicaţii precise: „Flori pentru Florin Piersic”, „Lanul lui Lucian Blaga”. Configurate în buchete aflate în vase de forme variate, aşezate pe un suport de interior sau umplînd toată suprafaţa spaţiului plastic, florile lui Gheorghe Suciu sunt pictate cu sensibilitate, de fiecare dată artistul reuşeşte să redea fragilitatea carnală a lujerelor şi corolelor, transparenţa petalelor, prospeţimea şi gingăşia acestora. Lumina în aceste tablori este încorporată în materia picturală, intensitatea cromatcă le conferă strălucire.
La sfârşitul acestor rânduri, se cuvine să spunem că dialogul pe care l-a închegat artistul cu natura este şi de această dată consistent, substanţial, dezvăluindu-ne frumuseţi artistice care încântă, emoţionează şi merită să fie văzute. În peisajul artei plastice gălăţene, Gheorghe Suciu este o prezenţă activă, iar expoziţiile organizate în cei 20 de ani care au trecut de la prima sa personală, participările la manifestările colective desfăşurate pe plan local şi naţional sunt cele mai edificatoare mărturii.
