Pe Gheorghe Enache, pictor tulcean a cărui creaţie îmi era necunoscută şi nici de existenţa lui nu ştiam, l-am întâlnit cu doi ani în urmă în cabinetul de lucru de la Centrul Cultural „Dunărea de Jos” al domnului Aurel Manole, director artistic al acestei instituţii şi preşedinte al Filialei Galaţi a UAPR. Eu tocmai scosesem de sub tipar Dicţionarul artiştilor plastici gălăţeni şi aflând că este născut pe meleagurile judeţului nostru, am încercat un sentiment de regret că nu l-am cuprins în această lucrare. Ulterior, am putut să-i văd câteva lucrări în expoziţia plasticienilor tulceni deschisă la Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, care m-au captivat prin ineditul lor, am intrat în legătură cu el, i-am parcurs datele din curriculum vitae, am citit ce au scris criticii de artă despre creaţia sa, am avut prilejul să-i admir şi alte realizări pictoriceşti, încât acum nu-mi este greu să-i conturez un portret. Ceea ce şi fac.
Gheorghe Ebnache s-a născut la 5 mai 1956 în comuna Independenţa. A absolvit Liceul de Muzică şi Artă Plastică din Galaţi (1975) şi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Secţia Pictură Monumentală-Restaurare, clasa profesorilor Vasile Celmare şi Nocolae Groza, promoţia 1980. Este membru al U.A.P.R. din anul 1990. Trăieşte şi activează ca pictor liber-profesionist în oraşul Tulcea. Şi-a organizat expoziţii personale la Bucureşti, (1979, pictură pe sticlă), la Tulcea (1982, 1998, pictură), la Piatra Neamţ (1989, pictură-grafică) şi la Rodez, Franţa, Galeria „Sainte Catherine” (1998); Din anul 1980 a expus în cadrul tuturor manifestărilor colective ale Filialei Tulcea a U.A.P.R. organizate pe plan local şi în alte localităţi. A participat la expoziţii naţionale şi internaţionale precum: „Atelier 35”, Galeria Căminul Artei, Bucureşti (1986); Muzeul de Artă Piatra Neamţ (1988); „Atelier 35”, Muzeul de Artă Piatra Neamţ (1989); Expoziţia-concurs „Constantin Găvenea”, Tulcea (1994, 1995); Expoziţia-concurs „Urmuz”, Tulcea (1994, 2000, 2001); Expoziţia de pictură de la Academia Română din Roma, Italia (1995); Expoziţia „Dunărea”, Galeriile de Artă „Apollo”, Bucureşti (1996); Expoziţia Calica, Tulcea – Rodez, Franţa; Cahors, Franţa (1997); Bienala Artelor „Ion Andreescu”, Buzău (2000), „Internaţional Danubian Art”, Muzeul de Artă Vizuală Galaţi (2000); Galeriile de Artă „Apollo”, Bucureşti (2002); „Metamorfozele reprezentării corpului uman în artele plastice”, Muzeul de Artă Tulcea (2002); „125 de ani de la revenirea Dobrogei în cadrul statal românesc”, Muzeul de Artă Constanţa (2003), „Artişti plastici tulceni”, Ulm, Germania (2004); Expoziţia „Flora”, Galeria Fondului Plastic Tulcea (2005), „Tulcea – Patrimoniu”, Galeria Fondului Plastic Tulcea (2006, 2008); „Danube-Donau-Delta”, Tulcea (2007); „Artişti plastici tulceni”, Galeriile de Artă „Nicolae Mantu” Galaţi (2008); „Tulcea Fest” (2008, 2009). A participat la Tabere de creaţie de la Calica-Iazurile, Tulcea (1982), iar la expoziţia-concurs „Urmuz”, ediţia 1994, a fost distins cu premiul I. Are lucrări în colecţii de stat şi particulare din România, Anglia, Austria, Australia, Elveţia, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Olanda, Spania, S.U.A.
Trudind de peste 30 de ani în faţa şevaletului, asimilând temeinic învăţătura marilor maeştri ai picturii româneşti şi universale, Gheorghe Enache, spirit inventiv, exigent, căutător al unor soluţii plastice care să-i exprime cât mai bine individualitatea, a ajuns să-şi formeze un stil recognoscibil pentru frecventatorii expoziţiilor de artă. Pictura sa pendulează între figurativ, uneori reali
zat într-o transpunere aproape clasică, mai ales în peisajele prin care urmăreşte să redea parfumul şi farmecul de odinioară al unor edificii şi locuri din Tulcea, şi nonfigurativ, unde discursul abstract îi conferă libertatea să creeze forme în care forţa culorii explozive şochează, iar imaginile alcătuiesc adevărate poeme şi simfonii cromatice. Este neîndoios faptul că Gheorghe Enache aparţine familiei coloriştilor români care îi au în frunte pe Luchian, Petraşcu, Tonitza sau Ţuculescu,
însă tot atât de luat în seamă sunt inovaţiile lui, experimentele întreprinse pentru crearea unor ansambluri inedite. Am în vedere în special acele lucrări încasetate, în care suportul pe care a pictat este fixat în cadrul ramei printr-o ţesătură spaţială de sfoară pescărească ce descrie geometrii ingenioase. În peisajele în care porneşte de la datele realului, artistul nu urmăreşte să copieze natura, ci impresiile
culese, observaţiile făcute sunt topite în creuzetul propriei gândiri şi simţiri, iar ceea ce aşterne pe pânză sau carton sunt doar stări de spirit ale locurilor şi elementelor imortalizate, reprezentări sugestive ale unei imaginaţii proaspete şi fecunde („Delta I”, „Loc II”, „Mozaic vibrat”, „Oglindire”, „Plaur”, „Şlep I”). Într-o serie de tablouri, Gheorghe Enache compartimentează suprafaţa spaţiului plastic în mai
multe ecrane patrate, iar în ele înscrie secvenţe peisagistice şi elemente de natură statică. Imaginea de ansamblu este fascinantă. O natură edenică este scăldată în culori luminoase, puternice, vibrante, cu preţiozităţi ceramice, care creează un strălucitor efect optic („Al cincilea anotimp”, „Evoluţie”, „Fantezia culorilor”, „Jubileu”, „Segregare cromatică”, „Vulcanică”). În alte lucrări ca „Panoplie II”, „Scăriţe”, ca şi în compoziţiile încasetate („Suspendată III, IV”, „Moşi şi strămoşi”, „Experiment riscant”, „Cutia sinteză”, „
Tabu”), centrii de interes îi constituie motive geometrice, antropomorfe şi vegetale, scene şi personaje antice şi medievale, semne simbolice care amintesc de vechi civilizaţii şi ritualuri practicate, toate transpuse plastic cu îndemânarea unui artist deplin stăpân pe meşteşug. „Adam şi Eva” îi prezintă pe protopărinţii omenirii într-o compoziţie
încărcată de mister, „Ofrandă” ne poartă cu gândul în timpuri mitice, iar „Răstignire”, deşi abstractă, prin forma configurată şi culorile folosite (negru, ocru, alb-fumuriu şi puţine urme de roşu şters) evocă patimile Mântuitorului Iisus Hristos şi suferinţa omenească. Când se lasă sedus de abstracţia lirică, artistul creează sub impulsul unor trăiri şi sentimente puternice, imaginile le ordonează după o logică proprie, şochează prin culoarea dusă dincolo de exaltarea fovistă, prin desenul ce delimitează în spaţiu o varietate de forme, adesea ciudate. O gamă întreagă de culori intense, de la roşu aprins, verde, galben solar, albastru de cobalt, oranj, alb, negru, până la ocru,
liliachiu, oliv şi siniliu încheagă dialoguri dinamice ale maselor şi petelor cromatice, invită la vizionarea spectacolului coloristic de remarcabilă ţinută intelectuală şi afectivă a unui mare vitalist („Delta X”, ”Aeriană”, „Controversă”, „Dialog I”. „Influx cromatic”, „Compoziţie I, II”). Cu alte prilejuri, rămânând în zodia aceloraşi rezolvări abstracte, pictorul realizează compoziţii decorative de un lirism cuceritor, care dezvăluie o fantezie debordantă a autorului lor (seria lucrărilor intitulate „Decorativă”), dar invită şi la reflexie în perceperea încărcăturii ideatice şi a mesajului conţinut („Impact”). Pictura lui Gheorghe Enache, voluptoasă cromatic şi bogată semantic, încântare şi bucurie a ochiului, este receptată ca o izbândă a libertăţii de creaţie a artistului, ca un demers responsabil al său „de a face vizibil invizibilul”.
