Născut pe meleagurile judeţului nostru, la Bereşti (6 martie 1960), şcolit la Liceul de Artă din Galaţi (1979) şi la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, secţia Artă Monumentală-Restaurare (1984), unde a studiat cu profesorii Vasile Celmare, Nicolae Groza, Oliviu Boldura şi Ion Grigore, pictorul Valeriu Şuşnea s-a stabilit după absolvirea facultăţii la Buzău, lucrând ca profesor la Liceul de Artă „Margareta Sterian”. În prezent este şi vicepreşedinte al filialei locale a UAPR.
După 30 de ani de când a părăsit Galaţiul, el a revenit în cursul lunii octombrie a.c. cu o expoziţie personală de amploare (95 de lucrări), deschisă în sălile Muzeului de Artă Vizuală (curator, sculptorul-muzeograf Alexandru Pamfil). Este o revenire îmbucurătoare, atât pentru artist, care şi-a revăzut colegii, pe unii profesori şi mai multe cunoştinţe, dar mai ales pentru iubitorii de artă gălăţeni. Un număr atât de mare de lucrări de pictură şi grafică pot fi întâlnite doar în retrospective sau în expoziţii de grup şi colective. Ceea ce impresionează privindu-i tablourile este marea lor unitate şi omogenitate, faptul că ele demonstrează că autorul lor şi-a constituit un stil personal, un univers al unei opere care-l individualizează în contextul picturii şi graficii noastre contemporane.
La primul impact cu lucrările sale, pictura lui Valeriu Şuşnea ar putea părea ciudată multora, date fiind imaginile ce o populează, ca şi motivele ce apar cu o frecvenţă foarte mare, ele fiind reluate în noi organizări compoziţionale, cu sensuri a căror profunzime trebuie descoperită treptat. Pictor nu numai de şevalet, dar şi practician al picturii murale, cu atestat în arta religioasă, Valeriu Şuşnea a ştiut să folosească experienţa sa de restaurator şi pictor bisericesc, a învăţat din arta iconarilor noştri, din frescele medievale şi din ornamentica artei populare româneşti, a preluat motive din arta orientală şi din basme, ajungând la o simbolistică şi la un mod de reprezentare parabolică şi alegorică ce suscită din plin capacităţile intelectuale ale receptorilor. Însuşi felul de organizare a spaţiului plastic, aşezarea elementelor în pagină şi cromatica trimit la sursele enunţate.
Tablourile sale în ulei, precum şi cele de grafică realizate în tehnici mixte sunt populate de zeităţi masculine şi feminine, de îngeri, de instrumentişti şi instrumentiste, de anahoreţi, clovni, de oameni cu patru şi şase braţe, de personaje mitologice şi de basm, de păsări şi animale ciudate. Cheia în care se exprimă artistul este una expresionistă, dar un expresionism pe care criticul de artă Virgil Mocanu îl caracterizează ca fiind „de conţinut, profund ca o constantă existenţială, nu declamativ sau retoric, asemenea unui manifest cu existenţă şi eficienţă limitate, ci intrinsec, difuz alarmant, codificat, încărcat de simboluri, sigle, aluzii şi semnale, ca un perpetuu palimpsest capabil să ofere lecturii straturi iconografice acaparatoare”. Şi tot Virgil Mocanu precizează: „Conţinând memoria expresionismului paleocreştin, dar şi a celui bizantin şi romanic, pictura lui Valeriu Şuşnea sugerează premoniţiile unui nou nivel al angoaselor ce tulbură echilibrul fiinţei moderne”.
Aşadar, o pictură şi o grafică profunde, în care autorul vehiculează idei cu bogată încărcătură filozofică, alături de altele care fac aluzii la realităţi contemporane, pe care el nu se sfieşte să le reflecte în notă ironică, apelând la scenarii şi personaje de fabulă. Broasca, mielul, calul, câinele, pisica, peştele, căluţul de mare, cerbul, ţapul etc. apar în compoziţii alături de vietăţi înfricoşătoare, de făpturi omeneşti aflate în zbor, înlănţuite, cântând la diferite instrumente muzicale sau înfăţişate în stare de relaxare. În pictură în special, elementele care formează iconografia tablourilor sunt aşezate pe verticală, dând impresia, prin repetarea schemei compoziţionale, că ies din ancadramentul lucrărilor. Astfel de tablouri artistul le intitulează „Semne şi simboluri I, II, III, IV”, „Gând Albastru”, „Gând Roşu”, „Gând Gri”, „Gând Violet”, „Gând oranj”. Personajele au înfăţişări hieratice, în timp ce în lucrările de grafică este multă mişcare, mult dinamism. Schemele compoziţionale, împărţirea spaţiului plastic sunt mult mai variate.
O notă aparte aduc în expoziţie lucrările din seria „Cascadelor”, sugestiv reprezentate, cele în care artistul a adus în prim-plan peisajul de o frumuseţe stranie a Vulcanilor noroioşi sau care evocă straturi geologice din arealul judeţului Buzău.
Discursul plastic al lui Valeriu Şuşnea este incitant şi are substanţă consistentă. El este clădit pe temelia solidă a pregătirii profesionale, pe orizontul unei culturi care-i permite să disocieze, să analizeze, să închege sinteze care să-i definească crezul artistic. Vocea sa este inconfundabilă. Respectul pentru desen, pentru compoziţie şi culoare îl determină să evolueze în cadrele unui figurativ de foarte bună calitate, dar, în ascensiunile sale spre zonele eterate ale spiritului, ştie să ajungă şi la abstractizări în spatele cărora se ascund munca şi experienţa unui artist care şi-a făcut din creaţie însuşi rostul existenţei sale pământeşti. Câteva imagini ale lucrărilor prezente în expoziție
|
|
|
