O altă ipostază a reputatului caricaturist * De la document şi memoria afectivă, la opera de artă * O istorie în imagini a Galaţiului * Îndrăgostitul de peisajul acvatic * Între cromatica potolită şi cea strălucitoare.
Florian Doru Crihană s-a manifestat public până acum doar în domeniul caricaturii, gen care i-a adus o reputaţie naţională şi internaţională deosebită. Îndrăzneala sa de-a aborda umorul vizual cu mijloacele tehnicii în ulei pe carton, a fost privită de unii cu câţiva ani în urmă cu mefienţă, alţii au considerat-o chiar obrăznicie, dar în competiţiile satirice internaţionale tocmai prin această tehnică a atras atenţia colecţionarilor şi criticilor de specialitate iar creaţia sa a fost răsplătită cu peste 70 de premii. Puţini dintre frecventatorii expoziţiilor de artă plastică ştiu însă că artistul gălăţean practică şi pictura, că lucrări ale sale decorează astăzi pereţii interiori ai unor importante instituţii şi unităţi comerciale din Galaţi. În ciuda gloriei pe care a dobândit-o şi a preţuirii de care se bucură, Florian Doru Crihană rămâne un creator extrem de modest, nu este zgomotos, nu dă din coate pentru a ieşi în evidenţă şi pentru a se impune. În intimitatea şi liniştea atelierului său el lucrează cu onestitate pentru a-şi materializa grafic şi cromatic ideile, gândurile şi sentimentele, pentru a da viaţă la tot ce mintea şi simţămintele îl îndeamnă să aştearnă pe carton sau pe pânză. Parcurgându-i lucrările de pictură din ultimii cinci ani, în jur de 150 la număr, expuse în trei locaţii apropiate (Palatul Navigaţăiei Fluviale Române, Nava de protocul Tudor Vladimirescu şi Hotelul Mercur), am descoperit în persoana artistului un mare îndrăgostit de natură, un pasionat peisagist al meleagurilor gălăţene, al fluviului şi al Deltei Dunării. Mai întâi mi-a reţinut atenţia acele tablouri cu tematică urbană, prin care reînvie imagini ale Galaţiului de altădată, evocă atmosfera unui oraş care a cunoscut de-a lungul anilor atât dezvoltarea şi înflorirea, dar şi dramele şi tragediile provocate de unele cataclisme naturale (inundaţii, cutremure), de multele cotropiri străine, de furia dezlănţuită a armatelor hitleriste în retragere. Pictorului nu i-a fost deloc uşor să creeze asemenea lucrări. A întreprins o documentare serioasă în biblioteci şi arhive, a cercetat colecţii de cărţi poştale ilustrate, fotografii, a apelat la imaginile oraşului copilăriei sale păstrate în memoria afectivă. Ca într-o peliculă cinematografică, ne întâlnim cu aspecte ale Galaţiului din timpul inundaţiilor de la 1897 (”Ape pe Strada Dogăriei”), ale portului (”Portul – 1925”, „Şalupe la ponton”, „Plute la Galaţi”, „Docuri plutitoare”, „La descărcat”), contemplăm înfăţişarea şi arhitectura caselor şi a unor edificii care nu mai sunt sau îşi continuă unele existenţa şi astăzi („Piaţa Regală – Hotelul Imperial”, „Casa bijutierului Moritz Helder”, „Strada Domnească - Tribunalul Covurlui”, „Case pe Strada Portului”, „Strada Domnească – Hotelul Metropolitan”, „Casele Ştefan H. Ştefan”, „Farmacia Ţinc”, „Biserica fortificată Precista”, „Liceul Vasile Alecsandri” etc.), parcurgem secvenţe cu un aer nostalgic („La săniuş în Piaţa Moruzzi”, „Iarnă pe Strada Portului”, „Parcul Municipal”, „Felinare pe Strada Cuza Vodă”, „Tramvaie pe Strada Portului”, „Tramvai în Piaţa Regală”), admirăm silueta unor vase ancorate la ţărm sau alunecând pe apele fluviului („Nava Tudor Vladimirescu”, „Vapor cu zbaturi la Galaţi”, „Caramaran”, „Convoi”, „Dunărea la Galaţi”). Sunt imagini evocatoare, semnificative, care se întipăresc şi rămân pentru mult timp pe retină. Florian Doru Crihană a căutat să configureze aspecte ale unui Galaţi autentic, el nu a deformat datele concretului, a rămas aproape de ele, le-a interpretat (ce-i drept, uneori, prea fidel documentului) conform unei viziuni realiste, a strecurat în fiecare tablou acel parfum de epocă şi poezie nostalgică menite să vibreze profund coardele sensibilităţii umane. Cromatica sa, în general potolită, este articulată pe o osatură grafică riguroasă, ce merge de cele mai multe ori până la detalii. Valoarea documentară a acestor lucrări este de necontestat, ele pot fi oricând adunate într-un album care să stea oricând ca mărturii ale istoriei oraşului şi acest lucru nu ar trebui să scape din vedere autorităţilor locale. Desigur, nu este de neglijat nici valoarea lor estetică, impactul emoţional pe care-l pot avea asupra celor care le contemplă.
O parte din lucrările descrise mai sus.
O mai mare libertate de creaţie şi o desprindere totală de modelul documentului fotografic întâlnim în picturile inspirate de peisajul Dănării, al Deltei şi al Mării Negre. Pictorul surprinde cu sinceritate instantanee de o deosebită frumuseţe, crâmpeiele cuprinse în spaţiul plastic sunt fermecătoare. Crihană este acum spontan, paleta cromatică se diversifică. Predomină în multe tablouri culorile luminoase, intense, strălucitoare. O poezie tonică, vitalistă se revarsă din patrulaterele lucrărilor sale. Lirismul este exuberant. Uneori însă, în funcţie de momentul ales, artistul păstrează în continuare discreţia coloristică, nu renunţă la tonurile surdinizate, la gamele de griuri colorate. Mari întinderi de apă se contopesc la orizont cu cerul. Pescarii străbat cu bărcile pe canalurile deltei („Pescari pe canal”, „Pescarii”, „Canal în deltă”), unii îşi pregătesc năvoadele („Pescari la Marea Neagră”, „Un lipovean”), alţii se bucură de rodul trudei lor („O zi bună”, „Ţepuşca”). Vegetaţia este surprinsă în plenitudinea sevelor, exprimată în supremaţia verdelui („Sălcii în primăvară”, „Primăvară”, „Printre sălcii”, „Ochiuri de lumină”). Casele pescarilor sunt încojurate de ape („Între ape”, „Marginea satului”). Soarele aflat la apus se oglindeşte în apă oferind o imagine fascinantă, care înlătură austeritatea încărcăturii dintr-un convoi de barje ce înaintează pe Dunăre („Convoi în lumina apusului”). Cultivând alături de caricatură şi pictura (de fapt, caricatura lui în ulei este pictură umoristică), Florian Doru Crihană a ajuns şi în acest gen al artei la realizări care îi fac cinste şi care merită să fie cunoscute de cei care îi urmăresc evoluţia şi parcursul artistic.
Vă prezentăm câteva dintre lucrările menționate mai sus.
