Simbioza figurativ-abstract
Cu creaţii ale pictoriţei Zamfira Bîrzu gălăţenii s-au întâlnit în mai multe expoziţii organizate de sculptorul-muzeograf Alexandru Pamfil în cadrul Muzeului de Artă Vizuală („Opţiuni paralele”, Bienala Artelor „Cezar Ivănescu”, „"3 Simpozioane Naționale de Pictură”). Acum ei au posibilitatea să cunoască mai bine pictura acesteia într-o manifestare personală amplă, cuprinzând 70 de lucrări găzduite de simezele Sălii „Ioan Simion Mărculescu”.
Zamfira Bîrzu este una dintre artistele Filialei Iaşi a U.A.P.R. cu un bogat palmares expoziţional naţional şi internaţional, conferenţiar dr. la Universitatea de Arte „George Enescu”, Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design, deţinătoare a unor importante premii, a cărei operă s-a bucurat de aprecieri elogioase din partea criticii de specialitate. Înscriindu-se în rândul congenerilor care şi-au asumat viziuni de reprezentare şi soluţii picturale postmoderne, ea s-a dovedit un spirit inventiv, chiar polemic, ajungând la constituirea unui discurs în care se simte voluptatea rostirii plastice şi apetenţa de abordare a unor subiecte dintre cele mai diverse.
Tablourile expuse la Galaţi se situează la poli opuşi în privinţa dimensiunilor. Ele sunt fie monumentale, fie extrem de mici, desfăşurate pe câţiva centimetri de pânză. Libertatea cu care se exprimă în ambele cazuri este aceeaşi. Artista construieşte cu dezinvoltură, este spontană, aşezarea în pagină nu urmează convenţii prestabilite. În compoziţiile ei, aşa cum bine remarca Valentin Ciucă, „se simte gustul pentru regia imaginii”. Registrul tematic abordat vizează cu preponderenţă nudul feminin, cuplul, expresia corpului uman în multiple atitudini. Nu lipsesc din preocupările ei nici peisajul, nici natura statică, nici portretul (inclusiv autoportretul), nici compoziţia abstractă şi cea figurativă.
Nudul feminin este înfăţişlat în varii ipostaze: în scene erotice, în momente de relaxare, în timpul dansului, întins pe balansoar, culcat în piramidă, văzut la fereastră etc. Ea nu preferă formele rotunde, apetisante, ci este înclinată mai mult spre configurarea unor forme unghiulare, aspre. O interesează mişcarea, atmosfera creată în spaţiul plastic, distribuirea tuşelor, grafismelor şi petelor în cadrul ansamblurilor, contrastele, raporturile dintre culorile calde şi cele reci. Multe dintre tablourile sale par adevărate mozaicuri, cu o textură grafică şi cromatică uneori elaborată, alteori compusă sub imperiul unor emoţii şi impulsuri venite din interiorul adânc al propriei fiinţe.
O combinaţie de pictură impresionistă şi gestualist-expresionistă întâlnim în portretele prezentate, înfăţişându-i pe pictorii ieşeni Dan Hatmanu, Adrian Podoleanu, Val Gheorghiu şi pe scriitorii Casian Maria Spiridon şi Liviu Antonesei. Prin aglomerarea de tuşe, linii şi pete abia se disting figurile celor portretizaţi, mai ales că holul în care sunt expuse nu oferă distanţa potrivită pentru a le privi şi înţelege. Artista reţine doar foarte vagi atribute fizice ale modelelor, accentul căzând mai ales pe evidenţierea spiritului acestora, pe incursiunea în labirinturile subconştientului.
Peisajele Zamfirei Bîrzu sunt departe de ceea ce suntem obişnuiţi să numim prin noţiunea clasică a genului. Fie că poartă numele de Dealuri sau sunt inspirate din deşerturile arabe, ele atrag atenţia prin arhitectura compoziţională, prin cromatica ce urmăreşte sugerarea structurilor geologice ale pământului. Există în ele un ritm şi o dinamică a materiei colorate bine articulate, care nu dă deloc senzaţia unei realităţi întrupate în retortele imaginaţiei.
În multe tablouri elementele compoziţionale sunt abstracte sau îmbracă haina metaforei şi a simbolului („Scara”, „Coloana cerului”, „Scara raiului”, „Între real şi imaginar”, „Pomul cunoaşterii”, „Compoziţie cu măşti”, „Înger cântător”, „Vestitorul primăverii”). De fapt, în pictura Zamfirei Bîrzu nu există o graniţă netă între figurativ şi abstract, ele sunt întâlnite deopotrivă într-o fericită simbioză şi fac parte din modul în care artista înţelege să se exprime. O pictoriţă cu un potenţial creativ superior, care îşi pune probleme majore în tot ce întreprinde şi pentru care greul şi dificilul nu o opresc din mersul ascensional.
