Pictorul Sterică Bădălan a revenit cu o expoziţie personală, deschisă la Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, după o absenţă de trei ani, timp în care el nu şi-a încetat activitatea expoziţională, ci şi-a organizat manifestări individuale la Ploieşti (2007) şi Brăila (2008), a participat la Taberele de creaţie de la Măcin (2006), Ostrov (2008) şi Celic-Dere (2009), a expus la Salonul Naţional de Artă de la Bucureşti (2006), Bienala Artelor „Ion Andreescu” (Buzău, 2006), Saloanele Moldovei Bacău-Chişinău (2007, 2009), Bienala Artelor „Cezar Ivănescu” (Galaţi, 2009), Concursul Naţional „N. Tonitza” (Bârlad, 2007), a fost prezent la Concursul de pictură realizată ad-hoc „24 h” (Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza”, Câmpina, 2009), unde a obţinut premiul IV. Cum se poate observa, a fost un pictor foarte activ, consecvent cu sine însuşi, aşa cum de altfel ne-a obişnuit de-a lungul celor peste 30 de ani de carieră artistică. Noua sa expoziţie, intitulată „Sfera”, a reunit pe simeze 20 de lucrări de pictură dintre cele mai recente, majoritatea fiind de mari dimensiuni. Îngrijit înrămate, prin preponderenţa motivelor şi a culorii albastre, căreia îi alătură roşul, auriul, verdele, albul, tablourile impun prin atmosfera sobră, solemnă pe care o degajă, ca şi prin prezenţa abundentă a colajului, a structurii de basorelief pe care artistul o creează pe suprafaţa pictată. Aşa cum arătam şi cu alte prilejuri, tehnicile mixte folosite de Sterică Bădălan îi dau posibilitatea ca în funcţie de subiectele abordate, pe suprafaţa de placaj sau O.S.B., să construiască adevărate eşafodaje compoziţionale din îmbinarea unor materiale extrem de diferite: ghips, pânză de sac şi tifon, plasă de plastic, aracet, sfoară, cartoane de ambalaj cu caneluri, baghete din lemn etc. Peste acestea aplică materia picturală aşternută din abundenţă sau lăsând uneori să se vadă textura materialelor utilizate. Ca modalitate stilistică de creaţie, artistul nu s-a schimbat, el îşi continuă explorările în zona abstracţionismului atât de frecvent în creaţia sa. Elementele de la care iniţial el a pornit, deşi abstractizate, sunt încă recognoscibile: vegetaţia luxuriantă a Deltei Dunării, grinduri, esplanade, locuri din Dobrogea, păsări stilizate, elemente de arhitectură, structuri vegetale şi minerale, ambarcaţiuni, siluete umane. Tablourile sale a căror iconografie sugerează peisajul Deltei, al Dunării sau al Dobrogei („Privalul”, „Grind”, „Dunărea albastră”, „Locuri natale”, „Drum închis”, „Esplanadă”, „Fascinaţia Deltei”) sunt construite pe o anumită dominantă cromatică, evocă un spaţiu căruia pictorul îi aparţine prin naştere, care i-a fermecat copilăria şi adolescenţa şi pe care el acum, la maturitate, îl prezintă aşa cum acesta s-a păstrat în memoria sa afectivă. Lumea de forme şi culori a acestor tablouri este frumoasă, atrăgătoare, în ea se află infuzată sensibilitatea artistului şi capacitatea sa de a evoca peste ani o realitate metamorfozată, redusă la elemente sintetice îmbrăcate în haina metaforei. Dacă în lucrări anterioare ale artistului remarcam prezenţa bogată a curbelor şi formelor contorsionate, a liniilor ce luau aspectul unei adevărate reţele de nervuri, în ultimul timp Sterică Bădălan le-a adăugat acestora arcada, cercul şi sfera, simboluri ale jertfei şi solemnităţii, ale împlinirilor şi perfecţiunii, ale cosmosului („Altar”, „Astru”, „Sferă cu nimb”, „Revelaţie”, „Pasăre”, „Zbor”). Exprimându-se pe suprafeţe în general mari, pictorul se dovedeşte a fi un bun arhitect şi constructor al planurilor, stăpân pe folosirea echilibrată a spaţiului plastic. El pictează în acorduri de pete mari de culoare, aşează uneori pasta cu dărnicie, după cum alteori, pe unele suprafeţe, obţine transparenţe şi tonuri de mare subtilitate cromatică. Utilizarea bronzului auriu şi a foiţei aurii le asigură tablourilor un aer de eleganţă şi de nobleţe, face să ne gândim la arta ctitoriilor noastre religioase şi a frescelor. Multe dintre imagini decorative plăsmuite de el ar putea forma foarte bine iconografia unor vitralii. Sterică Bădălan este un pictor harnic, munceşte mult, îşi iubeşte profesia, este preocupat în permanenţă de găsirea unor soluţii plastice prin care să-şi materializeze crezul artistic. Expoziţia de la Galeriile „Nicolae Mantu” este o nouă dovadă a strădaniilor sale artistice, o măsură a cotei la care el a ajuns în evoluţia sa profesională.
Câteva reproduceri ale lucrărilor prezente în expoziție
