|
Acuarela gălăţeană are în persoana pictorului Nicolae Placicov un redutabil reprezentat al cărui nume poate fi alăturat celor ale maeştrilor români care au practicat această tehnică a culorilor de apă şi au ridicat-o la cote foarte înalte de expresivitate: Max Arnold, Constantin Găvenea, Ion Murariu, Adrian Podoleanu, Constantin Radinschi etc.
Noua sa expoziţie personală deschisă începând din 2 octombrie a.c. la Galeriile de Artă „Nicolae Mantu” este un nou prilej de participare la un spectacol vizual desfăşurat sub semnul poeziei şi de încântare afectivă şi estetică. Nicolae Placicov stăpâneşte într-un grad foarte înalt toate secretele acuarelei, mai ales că pictează pe suport umed, unde revenirile imposibile. El este un excelent observator al realităţilor, rapid în execuţie, spontan, limpede în exprimare, obţinând prin procesul de fuzionare a culorilor efecte de mare sensibilitate, fluidităţi şi transparenţe de rafinament evident. O poezie tonică se revarsă din tablourile sale, care aduce în suflete bucurie, linişte şi calm, o neostoită sete de a cunoaşte şi în direct locurile pe care artistul le-a cutreierat şi cărora le-a surprins frumuseţea şi specificul în iconografia lucrărilor.
Ca şi în alte expoziţii, pictorul a populat simezele cu peisaje şi naturi statice. Un număr de 32 de tablouri aşteaptă să fie contemplate, să li se descopere acele calităţi care le fac fermecătoare şi în stare să emoţioneze, să declanşeze trăiri şi stări sufleteşti puternice. Peisajul este surprins în succesiunea anotimpurilor şi în diferite momente ale zilei. Retina receptează imagini montane din Vrancea, Covasna şi din Bran, din Mirceştii lui Vasile Alecsandri, secvenţe acvatice din Deltă şi din bălţile dunărene, aspecte ale imensităţii Bărăganului sau ale bolţii cereşti. Spectacolul naturii este fascinant, îmbietor, fie că reprezentările configurate de artist evocă dimineaţa sau momentul amurgului („Dimineaţă pe baltă”, „Amurg discret”, „Amurg dureros”), vegetaţia abundentă („Stufăriş I şi II”, „Plopi în Deltă”, „Păpuriş I şi II”, „Sălcii în baltă”), iarna cu zăpezi imaculate (”Pădure iarna”, „Coclauri înzăpezite”, „Zăpezi neprihănite”, „Se topesc zăpezile”), bărci pescăreşti („Din Deltă”, „Drumul spre „Deltă”) sau sate şi drumuri din ţinutul Vrancei („Toamnă montană”, „Drumuri în Vrancea”).
Peisajele lui Nicolae Placicov se desfăşoară pe întinderi vaste, transpuse plastic prin modalităţi diferite de a reda adâncimea spaţială. Arcuirea dealurilor şi a munţilor, drumurile întortocheate, contopirea la orizont a apelor cu cerul iau forme sugestive, apelându-se în aceeaşi măsură la linia desenului şi la petele de culoare. Planurile se succed sau se intersectează. Culorile calde şi reci sunt folosite pentru a exprima apropierea şi depărtarea în spaţiu. Mişcarea este redată prin pensulaţie. În câteva lucrări atmosfera devine dramatică, albastrul întunecându-se spre fumuriu, iar locul petelor albicioase luându-l cele de ocru („Cer învolburat”, „Cer de furtună în Bărăgan”). Suprafeţele catifelate din peisajele lui Placicov au poezie, gracilitatea formelor le dau acestora un aer de puritate. Este mult sentiment în ceea ce aşterne pictorul pe cartonul umed, o trăire consumată la înalte cote sufleteşti.
În naturile statice expuse, mai multe în această expoziţie decât în altele („Natură statică cu fazan”, „Vânat din Deltă”, „Vase şi mere”, „Natură statică cu flori I şi II”) artistul foloseşte o materie picturală mai consistentă, urmărind redarea materialităţii şi stabilităţii obiectelor. Recuzita folosită este simplă, iar ordonarea componentelor în patrulaterul pictat este făcută cu ştiinţa respectării armoniei şi echilibrului. Pictorul introduce în spaţiul plastic şi elemente din ornamentica populară. Culorile îşi păstrează prospeţimea şi forţa emoţională.
Expoziţia lui Nicolae Placicov de la Galeriile „Nicolae Mantu” este o nouă dovadă a pasiunii şi dăruirii cu care artistul cultivă acuarela, realizând în această tehnică lucrări valoroase, menite să străbată timpurile. Câteva imagini prezente pe simezele expoziției.
|
|
|
