Deschisă mai întâi la Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi, apoi la Muzeul de Artă din Constanţa, expoziţia de sculptură, grafică şi pictură a lui Alexandru Paraschiv, artist român care în prezent trăieşte în Franţa, la Grasse, este găzduită în aceste zile de Sala „Ioan Simion Mărculescu” de la Muzeul de Artă Vizuală.
Numele artistului este mai puţin cunoscut la Galaţi, de aceea considerăm necesare menţionarea câtorva date biografice. S-a născut la 9 iunie 1957 la Călăraşi şi este absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, promoţia 1983. Între 1986-1988 a beneficiat de bursa atelierului „Dimitrie Paciurea”. Şi-a organizat expoziţii personale în Franţa (1992, 1998, 2000, 2001, 2005, 2007, 2008), Bulgaria (Silistra, 2008), la Călăraşi (2005, 2010), Braşov (2007) şi Ploieşti (2009). A participat la manifestări colective de sculptură şi pictură din Franţa şi Japonia, ca şi la simpozioanele de sculptură de la Dervent (2007,2008), Ostrov (2008), Kitakyushu (1996), Fujimi (1997) Niigata (2007), ultimele trei localităţi aflate în Japonia. A obţinut Premiul I la Concursul Internaţional Monaco, Premiul de Excelenţă la primul Concurs Internaţional de Sculptură de la Kitakyushu (Japonia) ca şi alte distincţii internaţionale şi româneşti. Este membru al Asociaţiei artiştilor din Franţa „La maison des Artistes”. A realizat lucrări de artă monumentală amplasate în România (Ostrov), Franţa (Paris) şi Japonia (Niigata City, Fujimikogen, Kyushu University). Opere ale sale se găsesc în colecţii private din Anglia, Austria, Canada, Franţa, Japonia, S.U.A.
Lucrările de sculptură mică expuse la Galaţi, realizate din marmură, piatră, granit, lemn, metal, răşină policromă, cuceresc de la primul impact vizual prin diversitatea şi sintetismul formelor, prin înscrierea în spaţiu a unor volume care ne duc cu gândul departe în timp, la arta preistorică. Născut la Călăraşi, într-un oraş în care plastica neolitică antropomorfă este bine reprezentată, iar valoarea ei culturală a depăşit graniţele României, Alexandru Paraschiv a preluat din aceasta ceea ce a convenit spiritului său, a făcut ca metafora şi simbolul să devină veşmântul emblematic al unor lucrări cu o bogată încărcătură ideatică şi emoţională.
Deşi sculpturile se numesc în cea mai mare parte „Tors”, „Cuplu” sau „Cap de taur”, ele au fiecare nota ei de originalitate, sunt compuse într-un anumit fel, forma este şlefuită până la perfecţiune. Materialul în care ciopleşte, şi pentru care artistul manifestă o deosebită înţelegere, este şi el diferit, variind între marmură, piatră şi mai puţin lemn. Uneori, autorul lasă şi mici suprafeţe cu asperităţi, pentru a se vedea structura materialului, sau pentru a sugera vechimea. În faţa unor lucrări avem chiar senzaţia că sunt descoperiri ale arheologilor şi că ele evocă o lume mitică. Ciocanul din piatră, întâlnit în neolitc, devine, prin dublare, motiv al transpunerii ideii de cuplu. Alte ipostaze ale cuplului sunt reprezentate prin două inimi sau prin două figurine îmbrăţişate. Sculpturile axate pe motivul antropomorfic păstrează canoanele de modelare ale plasticii neolitice: personajele sunt înfăţişate în picioare, în poziţie şezândă sau de odihnă; se acordă importanţă evidenţierii unor detalii anatomice ca sânii, fesele, triunghiul sexual, ombilicul, soldurile; capul lipseşte cel mai adesea, iar atunci când este prezent, detaliile feţei nu interesează; braţele sunt retezate din umeri; uneori, şoldurile, simbol al fertilităţii, sunt exagerate. Arheologul dr. Marian Neagu, directorul Muzeului Dunării de Jos din Călăraşi, îl numea pe sculptor „artistul-şaman”, spunând dumnealui că „dacă în preistorie şamanii utilizau statuetele şi alte procedee şi ceremonii rituale pentru a impresiona deopotrivă comunitatea şi divinitatea, Alexandru Paraschiv încearcă prin arta sa să vindece şi să facă oamenii mai buni şi mai frumoşi, ajutându-i în atingerea catharsisului: «Arta ne aduce fericire!». Sculptorul contopeşte spiritual mileniile şi continuă artistic lucrările începute de şamani acum şapte mii de ani”. Triangularitatea celor patru statuete miniaturale reprezentând „Idoli” este sporită de inciziile geometrice făcute în masa sculptată, care delimitează schematic părţile componente ale corpului feminin.
Lecţia sculpturii lui Brâncuşi a fost profund asimilată de Alexandru Paraschiv, artistul urmărind în tot ceea ce iese de sub ciocanul şi dalta lui să ajungă la esenţa lucrurilor şi fenomenelor. Materia se spiritualizează, dobândeşte pulsul etern al artei autentice. Lucrările sale au puritate, linia este sintetică şi de o mare simplitate. Ea este când dreaptă, înscriind geometrii subtile în spaţiu, când ondulată, întotdeauna însă elegantă, concisă, sinceră şi expresivă. Sculpturile sale au o monumentalitate suplă, sunt arhitecturate cu ştiinţă compoziţională, raporturile dintre plin şi gol, dintre suprafeţele luminoase şi cele umbrite sunt bine ritmate.
Cele două lucrări intitulate „Pictorul” şi „Pictoriţa”, realizate din răşină policromă, ca şi tablourile de grafică şi pictură expuse dezvăluie un colorist sensibil în persoana artistului, preocupat în egală măsură şi de culoarea şocantă, expresionistă, dar şi de cea potolită. De asemenea, fotografiile conţinând imagini ale unor sculpturi executate în metal ni-l arată pe Alexandru Paraschiv înclinat spre arta abstractă, reuşind să creeze forme plastice sugestive, punându-şi în valoare gândirea sintetică şi pasiunea pentru construcţia armonioasă, esenţializată.
Întâlnirea cu creaţia sa în expoziţia de la Muzeul de Artă Vizuală (curator, muzeograful Gheorghe Miron) este una de foarte bun augur, instituţia respectivă demonstrându-şi şi de aceasta dată capacitatea şi potenţialul de a aduce în faţa iubitorilor de artă artişti şi opere care ilustrează cu brio profilul său de muzeu de artă contemporană.
