S-a născut la 27 mai 1975, în Galaţi. A absolvit Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” din localitate (1994), Universitatea de Arte şi Design din Cluj-Napoca, clasa profesorului Aurel Terec, promoţia 2001, iar între 2004-2005 a făcut studii aprofundate la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, clasa profesorului Adrian Popovici. Este membru al U.A.P. din 2005. Până acum şi-a organizat o singură expoziţie personală, deschisă în 2003 la Banca Românească, sucursala Galaţi. A participat la mai multe expoziţii de grup: 1999, 2000, 2001, 2002, „Student Art”, Muzeul de Artă Vizuală Galaţi; 1998, Casa Matei, Cluj-Napoca; 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, Galaţi, Atelier 35; 2004, Galeriile de Artă Brăila; 2005, Teatrul Naţional Bucureşti, Sala Rondă; Galeriile de Artă Buzău; 2006, Galaţi, Grupul „Aţa”, Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”; 2007, Brăila, Grupul „Aţa”, Galeriile de Artă; Tecuci, Galeriile „Gheorghe Petraşcu”; Galaţi, Teatrul Muzical „Nae Leonard”; Salonul Naţional de Sculptură Mică, Galeriile de Artă „Apollo”, Bucureşti şi Muzeul de Artă Vizuală
Autoportret - gips patinat
Galaţi. Din anul 2004 participă la Saloanele anuale ale Filialei Galaţi a U. A.P. şi la alte manifestări colective ale acesteia. A participat, de asemenea, la expoziţia internaţională de sculptură mică de la Ravenna, Italia (1997). Participări la tabere de creaţie: 1997, Baia Sprie (sculptură în lemn); 2001, Şimleul Silvaniei (sculptură în piatră); 2004, Galaţi, „Arta ca viaţă”, Muzeul de Artă Vizuală. A lucrat ca administrator al firmei S.C. Costandache S.R.L. (2002-2006), profesor de educaţie plastică la Grupul Şcolar „Dumitru Moţoc”, Grupul Şcolar „Gheorghe Asachi”, iar în prezent funcţionează ca operator de imagine la Muzeul de Artă Vizuală Galaţi. Are lucrări în colecţii de stat şi particulare din România, Canada, Germania, S.U.A.
Eduard Costandache s-a remarcat printre confraţii săi din tânăra generaţie prin practicarea unei sculpturi de bună calitate, realizată în bronz, piatră, lemn sau în unele materiale neconvenţionale. Preferă metalul turnat şi lemnul, deoarece, declară el, „sunt materii care permit un mod de tratare mai fluidă”. Pentru el, sculptura înseamnă în primul rând spaţiu, iar misiunea sculptorului este „să modeleze acest spaţiu”. Ca mai toţi tinerii artişti, a optat pentru forme şi volume sintetice, cu foarte mare putere de sugestie („Soldat”, „Catedrală”, Coif”, „Autoportret”). Uneori porneşte de la ideea conceperii sculpturii ca joc („Maşină de tocat vise”) sau urmăreşte metamorfozele obiectelor în spaţiu sub influenţa unor factori meteorologici şi climatici („Formări-deformări”). Alteori sculptura sa este investită cu semnificaţii biblice („Lazăr”) sau rămâne în zona unor reprezentări abstracte.
Soldat - detaliu
Moara - lemn
Întrebându-l pe Eduard Costandache cam unde crede că se află pe drumul artistic pe care-l străbate, acesta, cu modestia ce-l caracterizează, mi-a răspuns: „Drumul unui plastician este foarte întortocheat, aşa că nu aş putea spune cu certitudine unde anume mă situez faţă de năzuinţele mele, faţă de colegii mei de generaţie sau faţă de cei mai în vârstă. Important este din punctul meu de vedere ca un artist să lucreze, pentru că abia atunci privind în urmă se vor vedea nişte semne şi, pe baza lor, probabil va putea fi aşezat într-o anumită zonă a artei de către cei care vor avea curiozitatea să-l studieze”. În virtutea acestui crez, în liniştea atelierului său de creaţie, sculptorul gălăţean ciopleşte lemnul şi piatra, experimentează unele materiale neconvenţionale, modelează lutul în forme şi volume ce vor îmbrăca veşmântul bronzului. Într-un cuvânt, creează. Despre el şi despre sculptura sa suntem siguri că vom mai auzi!
