Arte Vizuale - Bust - Mihail Kogalniceanu

Meniu

Acasa

Bust - Mihail Kogalniceanu

Scris de Corneliu STOICA

duminicã, 01 iunie 2008

Mihail Kogalniceanu

Bustul lui Mihail Kogălniceanu, amplasat pe strada Domnească nr. 111, în faţa Facultăţii de Mecanică a Universităţii „Dunărea de Jos”, clădirea veche, este opera sculptorului de origine poloneză Wladimir Hegel. Este primul monument ridicat în ţara noastră la numai doi ani de la încetarea din viaţă a lui Mihail Kogălniceanu.
    Personalitate marcantă a vieţii politice şi culturale româneşti din deceniile 4-9 ale secolului al XIX-lea, Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iaşi - m. 20 iunie 1891, Paris) a fost considerat, graţie activităţii sale puse în slujba intereselor ţării, cel mai mare bărbat de stat al românilor în secolul al XIX-lea. A participat în 1848 la mişcarea revoluţionară din capitala Moldovei împotriva domnitorului Mihail Sturdza, iar după numirea ca domn a lui Grigore Alexandru Ghica în 1849 începe o ascensiune politică rapidă. A fost director al Departamentului Lucrărilor Publice (1849 - 1850), al Departamentului Treburilor din Lăuntru (1851 - 1852), deputat în Divanul ad-hoc şi conducător al mişcării unioniste (1856 - 1857), membru al Adunării elective a Moldovei, iar după Unirea Principatelor Române devine prim-ministru. După înlăturarea din scaun a lui Alexandru Ioan Cuza va mai îndeplini câteva funcţii importante: ministru de interne (1867 - 1870, 1879 - 1880), ministru de externe (1876, 1877 - 1878), ministru plenipotenţiar la Paris (1880). Între 1887 - 1890 a fost preşedintele Academiei Române.
      Legăturile lui Mihail Kogălniceanu cu Galaţii au fost multiple. El s-a numărat printre acei revoluţionari care alături de Vasile Alecsandri, Al. I. Cuza, Alecu Russo, Nicolae Bălcescu, Dimitrie Bolintineanu, Ion Catina, Ion Ionescu de la Brad etc. au participat la întâlnirile de la Mânjina organizate la conacul „decanului tinerimii române” - Costache Negri, al căror principal scop era în primul rând realizarea unirii Principatelor Române, iar ca prim-ministru al lui Al. I. Cuza şi apoi ca senator în parlamentul ţării, a apărat în dese rânduri interesele economice ale ţinutului Covurlui şi ale portului Galaţi (între altele, susţinerea sistemului de porto-franco).

Bustul este realizat din bronz şi a fost donat municipalităţii de către profesorul universitar V. A. Urechia, pe atunci senator de Covurlui, ctitorul bibliotecii ce-i poartă numele. Într-o scrisoare datată 11 septembrie 1893, marele cărturar i se adresa în aceşti termeni primarului din acea vreme, avocatul Virgil G. Poenaru: „Bărbaţi ca Alexandru Cuza, M. Kogălniceanu, Negri sunt ai ţării întregi, dar nu mai puţin sunt îndeosebi ai gălăţenilor, pe care i-a iubit şi pentru care au lucrat toată viaţa lor. Aşa vor fi la rândul lor şi alţi bărbaţi care încă trăiesc, în frunte având pe venerabilul actual Preşedinte al Consiliului de Miniştri, Dl. L. Catargiu. Pătruns de convingerea că nuamai acea naţiune manifestă vitalitate, care onorează şi conservă memoria bărbaţilor care au lucrat pentru ea, am hotărât ca, treptat, din neajunsul pungii mele, să ridic acestor bărbaţi câte un bust la Galaţi. Având deja gata bustul în bronz al lui M. Kogălniceanu şi piedestalul său din granit de Sinaia, nu îmi rămâne decât să solicit de la patriotismul D-tale şi de la iubirea Domniei tale de înfrumuseţare a Galaţilor, să dai autorizaţiunea ridicării în parcul municipal (lângă Universalle) a bustului lui M. Kogălniceanu şi treptat al celorlalte” (DJAN Galaţi, fond Primăria Galaţi, dosarul nr. 18/1893, f. 1, rola 350).
     Bustul a fost dezvelit la 24 octombrie 1893, ora 1 p.m., în Parcul Municipal (ibidem, p. 6; Covurluiul, nr. 124, 29 octombrie 1893). În partea din faţă a soclului avea săpată următoarea inscripţie: „Municipiului Galaţilor, senatorele V. A. Urechia încredinţă acest monument în octombrie 1893”, iar în partea opusă, se putea citi: „Lui Mihail Kogălniceanu, 6 septembrie 1817 - 20 iunie 1891”.
       La serbarea prilejuită de acest eveniment au participat, alături de personalităţile politice şi culturale ale Galaţiului, V. A. Urechia, Vasile Kogălniceanu, fiul marelui patriot, profesorul şi poetul Romulus Scriban, precum şi scriitorul Spiridon Popescu, pe atunci student la Iaşi. În cuvântul său, V. A. Urechia a spus printre altele: „Unde puteam aşeza mai nimerit icoana scumpă decât în mijlocul Galaţilor, al carui reprezentant a fost Mihail Kogălniceanu de atâtea ori în parlament (...), care m-a deprins şi pe mine a iubi Galaţii, nu pentru beneficii ce mi-ar oferi, ci pentru că a fost şi că trebuie să devină organul de respirare, de viaţă a ţării române” (apud Ioan Brezeanu şi Gh. S. Ştefănescu - Şcoala gălăţeană, 1765-1948, Editura pentru literatură şi artă „Geneze”, Galaţi, 1996, p. 171). La rândul ei, fiica lui Mihail Kogălniceanu, Lucia Kogălniceanu, care nu a putut participa la eveniment îşi exprima gratitudinea faţă de gălăţeni astfel: „Sunt fericită că Galaţii pe care defunctul meu părinte l-a iubit atât de mult, este cel întâi oraş din România care şi-a afirmat neuitarea către el” („Covurluiul”, nr. cit.).

Mihail Kogalniceanu

Cu foarte mulţi ani în urmă, din dispoziţia autorităţilor comuniste, bustul lui Mihail Kogălniceanu a fost îndepărtat din parcul din centrul oraşului şi amplasat în Parcul Libertăţii. Mai apoi a stat câţiva ani în custodie la Muzeul Judeţean de Istorie. După 1975, prin grija fostului rector al Universităţii „Dunărea de Jos”, I. Oprea, el a fost instalat pe soclul din faţa Facultăţii de Mecanică.
        Sculptor viguros, autor al mai multor lucrări de artă monumentală din Bucureşti, Iaşi, Piatra Neamţ etc., Wladimir Hegel, în bustul lui Mihail Kogălniceanu de la Galaţi, a imortalizat în bronz chipul marelui cărturar şi om politic, axându-se pe reliefarea unor trăsături morale bine cunoscute: înţelepciunea, spiritul echilibrat şi profund, demnitatea, desluşirea cu clarviziune a perspectivelor României. Privirea parcă scrutează zări depărtate, dar ea vorbeşte în acelaşi timp de viaţa lăuntrică a personajului, ipostaziind o stare de reflecţie. Modelajul este realizat în spiritul sculpturii neoclasice, construcţia volumelor este solidă, definind personalitatea bogată a celui care cu geniul său politic şi-a adus din plin contribuţia la făurirea României moderne.
    * În prezent bustul este dat jos de pe soclu din cauza reparaţiilor care se efectuează la exteriorul clădirii Facultăţii de mecanică. N-ar fi rău dacă în viitor Consiliul Local ar hotărî ca el să fie readus acolo unde a fost amplasat iniţial, adică în Parcul municipal „Mihai Eminescu”, mai ales că în documentele din dosarul citat, Consiliul comunal de atunci menţionează că „primeşte cu mulţumire darul d-lui V. A. Urechia - bustul în bronz al răposatului M. Kogălniceanu, făcut şi instalat cu propria sa cheltuială”. S-ar respecta în felul acesta şi dorinţa donatorului şi hotărârea Consiliului comunal din 1893. Spaţiu este suficient.
     Depăşind de mult vârsta de 100 de ani, bustul lui Mihail Kogălniceanu este o prezenţă benefică în spaţiul urbanistic al Galaţiului, aducând lumina aceluia care şi-a legat pentru totdeauna numele de marile acte istorice ale poporului român din veacul al XIX-lea.
_____________________

        WLADIMIR HEGEL ( 1839 - 1918 ), de origine poloneză, vine în ţara noastră la începutul secolului al XIX-lea, adus de la Paris de V. A. Urechia. În 1891 este numit profesor la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti. Este autorul mai multor lucrări de artă monumentală: Statuia lui Miron Costin (Iaşi), Monumentul pompierilor din Dealul Spirei (Bucureşti), Monumentul lui Mihail Kogălniceanu ( Piatra Neamţ), Monumentul lui C. A. Rosetti (Bucureşti), Statuia lui Mihail Kogălniceanu (Iaşi), Monumentul lui Dinicu Golescu (Bucureşti), Statuia lui Vasile Alecsandri (Iaşi).

                                                              *
                                                 *                        *

        Un bust monumental al lui Mihail Kogălniceanu se află şi în faţa clădirii Liceului „Mihail Kogălniceanu” din Ţiglina I. El este realizat în bronz şi poartă semnătura sculptorului gălăţean Alexandru Pamfil.
        Liceul „Mihail Kogălniceanu” s-a înfiinţat la 23 octombrie 1878, prin Ordinul Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice nr. 11.042, funcţionând de-a lungul timpului ca şcoală secundară de fete, şcoală profesională, liceu teoretic, liceu de cultură generală real-umanist, liceu de matematică-fizică, liceu industrial, liceu teoretic real-umanist. În Conferinţa cadrelor didactice din ziua de 17 iunie 1909 s-a hotărât ca numele acestei şcoli să fie „Mihail Kogălniceanu”. Ministerul Instrucţiunii Publice, prin Ordinul nr. 44.532, decembrie 1909, înregistrat la nr. 189 din 16 decembrie 1909 (dosarul 22 din arhiva L.M.K.) este de acord, comunicând: „Am onoarea a vă face cunoscut că Ministerul a aprobat ca şcoala să poarte numele de Mihail Kogălniceanu”.
        Admiratori ai ilustrului cărturar şi om politic din secolul al XIX-lea, profesorii şi elevii şcolii, sprijiniţi de Societatea Culturală „Mihail Kogălniceanu” (preşedinte, prof. Alexandru Buruiană), au căutat să-i cinstească memoria patronului lor spiritual, la împlinirea a 115 ani de existenţă a liceului, şi prin ridicarea unui bust, apelând în acest scop la sculptorul Alexandru Pamfil. Dezvelit la 23 octombrie 1993, bustul cu figura expresivă a lui Mihail Kogălniceanu a devenit o imagine familiară şi scumpă tuturor acelora ce-i preţuiesc faptele şi opera celui mai de seamă reprezentat al generaţiei paşoptiste, întâiul nostru mare istoric, fondatorul istoriografiei moderne româneşti.
________________________

        ALEXANDRU PAMFIL ( n. 24 februarie 1953, Iaşi) este absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj ( promoţia 1979). Membru al U.A.P. din 1990. Muzeograf principal la Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi şi profesor la Şcoala de Arte. Din 1979 participă la expoziţiile Filialei Galaţi a U.A.P., ale Uniunii Artiştilor Plastici din România şi ale altor organizatori. Expoziţii personale: Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, Galaţi:1986, 1991, 1993. Participări la Taberele şi simpozioanele naţionale de creaţie de la Târgovişte (1985), Sângeorz-Băi (1987), Cluj-Napoca (1998), Satu Mare (1990), Oarba de Mureş (1992), Rohia-Maramureş (1994). În 1992 a primit premiul III la Bienala de sculptură mică, organizată de Centrul Dantesc din Ravenna (Italia), pentru o lucrare inspirată din „Divina comedie” a lui Dante Alighieri, iar în 2001, la Bârlad, premiul „Constantin Popovici”. Lucrări de artă monumentală: „Semn”( piatră, 1800x700x600 mm, Târgovişte), „Compoziţie” (marmură, 700x800x1200 mm, Sângiorz-Băi), „Compoziţie” (piatră, 3900x1000x1000 mm, Cluj-Napoca), „Jertfa” (piatră, 2600x1000x1400 mm, Satu Mare), „Altar”
( piatră, 1900x1200x1150 mm, Oarba de Mureş), „Jertfa” (lemn, 2000x1300x400 mm, Rohia, Maramureş). Este autorul a numeroase portrete („Mircea cel Bătrân”, „Petru Rareş”, „Episcopul Melchisedec Ştefănescu”, „Mihail Sadoveanu”, „Avram Iancu”, „Tenorul N. Leonard”, „Cărturar” etc.) sau al unor lucrări semiabstracte ( „Umbre”, „Dialog”, „Metamorfoză”, „Duet”, „Paravan”, „Conflict”, „Echilibru”).

Comments

Comentariu nou

Cautare